Corina Cîndea a început să scrie în 2014, pornind de la finalul unei cărți care nu i-a plăcut. De atunci, au văzut lumina tiparului 12 cărți: seria Triplu H; seria Salem: Dragoste și mătase albă, Pasiune și satin roșu, Iubire de catifea albastră; Micuța Balerină; Rebela; Măști și secrete și Destine împlinite.
În decursul a câțiva ani ai publicat douăsprezece cărți. În viitor, ai de gând să mai publici și alte cărți?
Desigur. Deși mai am puțin de scris la următorul roman, Ghinionista, sper că va apărea până la sfârșitul acestui an. Este o comedie romantică a cărei idee a plecat de la faptul că urmează a treisprezecea mea carte. Eu nu sunt o persoană superstițioasă, dar m-am gândit la o eroină care are parte de tot felul de ghinioane, de unde și titlul cărții. Sper ca Jade să cucerească inimile cititorilor prin felul în care face față la tot ce i se întâmplă.
În ce privește viitorul, nu duc lipsă de idei, ci doar de timpul necesar să le „aștern pe hârtie”, pentru că scrisul este pentru mine un hobby.
Cum se simte, acum, când te uiti înapoi că ai scris atâtea cărți?
Încă tot nu-mi vine să cred! Nici că sunt atâtea, nici că le-am scris eu. Deși sunt mândră de ceea ce am realizat, uneori am impresia că totul nu este decât un vis frumos. Apoi îmi vine o altă idee de roman și mă apuc de scris.
Acum, după atâția ani, atâți cititori, există vreo carte pe care ai rescri-o sau le-ai lăsa pe toate așa cum sunt?
Pentru mine, cel mai greu este să mă hotărăsc când să spun că o carte este gata, căci de câte ori o recitesc aș mai modifica ceva. Puțin, nu mult, poate doar câte un cuvânt sau o frază ici, colo. Același lucru cred că l-aș păți și dacă mi-aș citi cărțile publicate deja, așa că evit să o fac. Din această cauză, încă de când mi-a apărut prima carte, am hotărât că am s-o las așa cum a apărut și a plăcut publicului cititor. Deci, ca să răspund direct la întrebare, nu, nu aș mai rescrie niciuna dintre ele. Corina Cîndea
Care sunt momentele pe care le-ai trăit datorită publicării acestor cărți și îți amintești mereu cu drag de ele?
Sunt o mulțime de momente frumoase care mi-au bucurat inima și sufletul, momente pe care mi-ar fi plăcut să le pot îngheța în timp. De la fericirea pe care o simt de câte ori țin în mână primul exemplar al unei cărți, la emoțiile pe care le am de câte ori mă întâlnesc cu cititorii mei, indiferent că sunt întâlniri ocazionale sau la lansări de carte ori la
târgurile de cărți. Îmi este greu să descriu în cuvinte avalanșa de sentimente care mă cuprind când stau de vorbă cu cineva care mi-a citit una sau toate cărțile mele și îmi spune că i-au plăcut. Acele momente, ca și mesajele pe care le primesc, sunt răsplata mea pentru zilele în care mi-am rugat familia să nu mă deranjeze sau nopțile pe care le-am pierdut în fața laptopului. Au meritat fiecare minut. Corina Cîndea
Care sunt lucrurile care te inspiră atunci când te apuci să scrii o carte nouă?
Îmi găsesc inspirația peste tot în jurul meu, așa că nu pot spune că există ceva anume care să inspire. Poate fi o melodie sau versurile ei ori o replică dintr-un film sau auzită pe stradă. Ideile îmi vin, de obicei, când mă aștept mai puțin.
Personajele create de tine evoluează pe parcursul acțiunii sau sunt conturate deja în mintea ta de la începutul manuscrisului?
Când mă apuc de scris o nouă carte, povestea ei este doar conturată în mare parte în mintea mea, dar personajele trebuie să fie foarte clare de la bun început, în așa fel încât să se potrivească fiecare cu rolul pe care i-l atribui. Îmi maginez fiecare personaj în parte, de la culoarea ochilor și a părului, statură și comportament, până la nume. Cum
zâmbește, cum se mișcă, ce fire are și cum ar reacționa în anumite situații. Aș putea spune că, pe parcursul scrierii cărții, aceste personaje devin prietenii mei imaginari. Sper că nu sună prea nebunește!
Ce ai făcut în ultimii ani de când ai ajuns să publici ultima carte?
În general, am scris cam două-trei cărți pe an. Doar anul acesta am scris numai una din cauza lipsei de timp, așa cum v-am spus. Sper însă că voi putea reveni curând la același ritm de mai înainte.
De-a lungul anilor, care au fost cei mai mari critici asupra lucrărilor tale și care au fost efectele acestor critici?
Întotdeauna am spus că cititorii sunt cei mai mari critici ai unui autor. Totodată, sunt și cei mai sinceri, așa că le apreciez întotdeauna părerile și încerc să țin cont de ele, să evoluez. Știu că nicio carte nu poate plăcea tuturor, așa că încerc să rămân cu picioarele pe pământ și să-mi fac treaba cât mai bine. Corina Cîndea
Dacă ar fi să schimbați ceva la viața de scriitor, care ar fi acel lucru?
Nimic. De ce? Pentru că fiecare lucru care mi s-a întâmplat de când am încept să aștern primul rând și până în prezent m-a format și m-a făcut să fiu cea de acum. Și sunt mulțumită ce am devenit. A fost un proces de maturizare, ca autor, cu bune și cu rele, fiecare cu rolul lor. Mi-ar plăcea doar să pot acorda mai mult timp scrisului, dar știți vorba aia: „Vise, maică! Vise!” Eu sper doar să mi le pot îndeplini. Pe toate.
Ți-a plăcut acest interviu? Te invităm să citești și interviul cu Natașa Alina Culea.
