Dintotdeauna mi-au plăcut poveștile. Când eram mică mi-a plăcut să le ascult, apoi când am învățat să scriu, mi-am creat singură propriile povești. Mai întâi pentru mine, apoi pentru restul lumii. Literatura mi-a fost colac de salvare. Nu știu ce aș fi fost astăzi dacă n-aș fi strâns-o la piept. Nici nu vreau să îmi închipui. Acestea sunt câteva cuvinte prin care autorul Bianca Vîlcu se prezintă. Mai multe despre ea puteți afla citind rândurile de mai jos.

     Pe baza căror criterii ai decis să publici la Ink Publishing House?

Printre multe alte lucruri, ceea ce m-a convins a fost comunicarea. Am o relație extraordinară cu editura și s-a format de la primele schimburi de cuvinte. Am publicat cu ei trei romane deja, iar această relație a rămas la fel de frumoasă.

Cât timp a durat redactarea romanului „Ultimul apus de soare”?

A durat în jur de un an și un pic. După a urmat o perioadă mai lungă de corectare a manuscrisului. Scriu destul de repede atunci când știu încotro mă îndrept. UAS este ceva special pentru mine. O mai recitesc din când în când și îmi dau seama că s-a întâmplat ceva magic în timp ce am scris-o. Bianca Vîlcu

De unde te-ai inspirat atunci când ai ales titlul romanului?

Din conflictul principal al cărții. La începutul poveștii are loc ultimul apus de soare, după care acesta nu mai răsare pe întreg parcursul cărții. Nu am vorbit despre asta mai deloc. Toate lucrurile se întâmplă în decursul unei nopți nesfârșite, de la prima pagină până la ultima. Acest aspect care a îngreunat scrierea, firește, întrucât trebuia mereu să țin cont de acest aspect. Am fost nevoită să raportez totul la această nouă realitate în care s-au trezit personajele.

În toate cele trei cărți scrise de tine, „Ultimul apus de soare”, „Pe partea întunecată a lunii” și „Legenda lupului străin” apar elemente de ficțiune. De ce ai ales să scrii în genul fantasy?

Am cochetat cu mai multe genuri pentru a înțelege unde mă potrivesc mai bine. Am multe lucrări începute și neterminate. Atunci când m-am apucat de scris fantezie și am văzut cât de ușor îmi este să o fac și cât de natural îmi vin frazele, am știut că mi-am găsit vocea. Sunt fan al genului, mereu mi-am dorit să mă duc în această direcție, mai ales că visez lumi imaginare cu ochii deschiși de o veșnicie. A fost un pic dificil să îmi adun curajul necesar pentru a începe lucrarea, după care totul a curs de la sine.

Ce te motivează să scrii în continuare?

Știu cu siguranță că m-am născut să fac asta. M-am născut să spun povești, așa că nu am nevoie de prea multă motivație să scriu. Simt nevoia, pur și simplu. Bianca Vîlcu

Care a fost cea mai dificilă secvență de scris?

Nu aș putea să aleg una, întrucât aș da spoilere și nu îmi doresc să fac asta, dar pot vorbi pe larg. Cele mai dificile scene de redat sunt acelea care ar trebui să aibă o mare încărcătură emoțională și să îl tulbure pe cititor. Acolo petrec cel mai mult timp și mă opresc pentru o vreme. Analizez ceea ce s-a întâmplat de la începutul cărții, ca să înțeleg cât de puternic ar fi impactul și dacă nu cumva ar trebui să mai modific ceva. Îmi doresc să trezesc emoții în cititori, iar acest aspect este unul pe care încerc să îl îmbunătățesc. Tocmai de aceea îmi ocupă destul de mult timp.

Dintre cele trei cărți, care a fost cea mai bine primită de către public?

În primul an de la publicare nu prea am stat în online, multe păreri au trecut pe lângă mine. Acum încerc să ies la lumină și să comunic mai mult cu cititorii mei, chiar dacă mi-am pierdut interesul față de social media acum mulți ani. Cred că cel mai bine primit a fost „Ultimul apus de soare”, fiind și romanul meu de debut. Au fost destui oameni curioși să îl cumpere și să îl citească. Din punctul meu de vedere și cu toată modestia pe care o posed, în momentul de față, o consider cea mai bună lucrare a mea.

Care este genul predominant de pe „to be read” list?

Nu mă organizez deloc în ceea ce privește cititul. Habar nu am ce voi citi după ce termin lectura curentă. Mă bazez pe stările pe care le am, stări care se schimbă drastic de la o secundă la alta, deci nu știu cu exactitate ce să îți spun. Pot să îți spun ce am predominant în bibliotecă, și anume: romane polițiste, istorie, biografii, ficțiune istorică, fantezie și SF, deci cam asta citesc mai mult. Bianca Vîlcu

Urmează să mai publici și alte cărți?

Da, urmează să public în toamnă-iarnă cel de-al doilea volum din seria „Mirana cea Îngrozitoare”. Acesta va fi un vârtej de emoții și întâmplări și abia aștept să vadă lumina tiparului. Totodată, lucrez la o nouă poveste din care am scris deja 30k de cuvinte. Este o poveste care are loc într-un tărâm fictiv, deșertic, și are o atmosferă destul de orientală. M-am inspirat din cultura civilizațiilor mesopotamiene. Sunt tare încântată de ea și sper să o termin cât mai curând ca să trec la etapa de editare. Are o componentă socială interesantă care mă provoacă să scriu ceva ușor, diferit față de ce am scris până acum. Însă, este și o poveste de iubire care se împletește cu plotul într-un mod armonios și care m-a forțat să o explorez mai în detaliu (elementul romantic nefiind ceva ce mă interesează neapărat la o lucrare). Bianca Vîlcu

Ți-a plăcut acest interviu și îți dorești să citești și altele? Te invităm să arunci o privire la secțiunea noastră de interviuri.

Vrei să fii la zi cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook sau Instagram.