Am luat o scurtă pauză de la beletristică și am citit Vânătăi ascunse. Cartea este scrisă de Rachel Louise Snyder, o jurnalistă de renume care a călătorit în peste cincizeci de țări. A cutreierat atâtea țări cu scopul de a strânge documente despre probleme legate de drepturile omului și violența domestică. când niciun fond de ten

Niciodată nu am fost mai bulversată după o carte. Lectura mi s-a părut brutală. Am avut nevoie de pauze de respiro care să mă detașeze de cazurile morbide ale unor biete tinere femei din State. Și acum, în momentul în care scriu această recenzie mă opresc, iau exemplarul (deja) rufos din stânga mea și îl frunzăresc.

Violența domestică este o problemă gravă cu care ne-am confruntat și ne confruntăm în continuare.

Simt că mă blochez de fiecare dată când vorbesc despre aceasta, dar nu din cauză că îl consider un subiect tabu, ci pentru că devin atât de vulnerabilă în fața acestor cazuri și mă înfurii atât de tare, încât toate ideile și gândurile mi se contorsionează în creier.

Cartea este structurată în trei segmente: în prima parte, Rachel expune perspectiva victimelor. Este ilustrată perspectiva lui Michelle, o tânără de douăzeci și trei de ani care a fost împușcată alături de copii de către Rocky, soțul ei. În partea a doua, autoarea ajunge la grupurile de terapie pentru bărbații abuzivi din penitenciare. În cea de-a treia parte, aflăm de cazurile de violență domestică din prisma salvatorilor.

Am citit Vânătăi ascunse și am plâns ca un copil mic care caută cu disperare pieptul mamei sub care să se ascundă.

Am citit această, la prima vedere banală, lucrare de non-ficțiune. Însă, m-am revăzut pe mine la unsprezece ani de parcă eram un personaj dintr-un lungmetraj dement. Am înțeles altfel fluierăturile și catcall-urile pe care le primeam. Nu am înțeles pofta bărbaților, probabil însurați și cu copii de vârsta mea acasă, care băleau după fundul meu proeminent și sânii necopți. când niciun fond de ten

Am simțit că mă întorc la treisprezece ani. Am resimțit toate palmele peste fund și mâinile rătăcite pe sânii mei ale colegilor de clasă. Fiecare dintre ele m-au făcut să disprețuiesc fiecare bucată din mine. La fel au fost și sunt sute de mii de fetițe. Cred că această carte m-a afectat atât de tare pentru că și eu am fost, la un moment dat, victimă a abuzului emoțional.

Nu suport când văd sau aud povești în care un bărbat abuzează emoțional sau fizic o femeie.

Mă transform într-o fiară. Nu suport când bărbații sunt de părere că trebuie să își educe soția pentru că ea a avut o zi proastă și a răbufnit într-o criză de nervi ori că s-a trezit îmbufnată și a vrut să se descarce trântind niște uși de la dulapurile din bucătărie.

Revenind la carte, când spun că mi-a plăcut mă refer că Rachel a reușit să-mi atingă o coardă extrem de sensibilă. M-a impresionat faptul că a luat, încă din primele pagini, cazul lui Michelle și a prezentat întreaga poveste. S-a dus la geneza relației cu Rocky. A spus câți ani avea fata când l-a cunoscut, de ce s-a îndrăgostit de el. A descris ce credeau părinții ei, rulota în care a locuit cu iubitul până când taică-su a decis să-și cumpere un teren și să-și construiască o altă casă.  Decizia lui era necesară pentru ca fiica lui să se mute într-un cămin decent.

Pe baza unor filmări de familie, Rachel a expus cum se comportau femeia și copiii în prezența lui Rocky. A ilustrat cum era bărbatul la început și de ce s-a transformat într-o bestie. Autoarea a schițat fiecare element în parte. În final, a ajuns în punctul în care, într-o seară, Rocky a luat arma, a împușcat-o pe Michelle în cap, apoi pe copii, ca în final să se sinucidă. când niciun fond de ten

Acest prim caz a avut un impact extrem de puternic asupra mea.

M-a făcut să vreau să mă documentez singură, să caut fotografii cu această familie. Într-o noapte chiar i-am visat.

În partea a doua a cărții aflăm de câteva cazuri extrem de nenorocite povestite direct de agresori. Totuși, nefiind foarte bine accentuate, am reușit să trec mult mai ușor peste ele. Jurnalista subliniază în această parte că, în cadrul unor grupuri de terapie pentru agresori, bărbații vin, recunosc greșeala și încearcă să se îndrepte.

Și, după cum am spus și la începutul articolului, a treia parte expune câteva cazuri de violență domestică. Cazurile sunt tratate din perspectiva oamenilor care lucrează în asociații care se ocupă special de stoparea sau diminuarea agresiunii din familii. Rachel punctează extrem de elegant greutățile cu care s-a confruntat în rezolvarea unor astfel de cazuri. Atât ea, cât și alți colegi de breaslă.

Vânătăi ascunse este o carte care ar trebui citită atât de femei, cât și de bărbați. În primul rând, le ajută pe femei să recunoască mult mai ușor abuzul emoțional sau fizic. În al doilea rând, pe bărbați îi face conștienți de drama pe care o trăiește o femeie într-o relație toxică.

Bărbații învață să fie bărbați definindu-se pe ei înșiși ca superiori unul față de altul și față de femei. Mare parte din violența din comunitățile noastre e cauzată de aplicarea continuă de către bărbați a acestei credințe învățate cu privire la superioritatea lor. Aici vorbim fie de abuz din partea soțului, lupte între găști pentru teritoriu, asalturi pe stradă, jaf armat și toate celelalte delicte pentru care bărbații din închisori au fost acuzați. Bărbații… au învățat că e normal să folosească forța și violența în toate formele de mai sus. Toate astea, pentru a-și pune în aplicare obligația socială de a fi superiori.

– autor: Cristiana Pantici, Zenobisme

Îți dorești să mai citești recenzia cărții „Un regat întrețesut” de Tahereh Mafi? Atunci te invităm să citești acest articol.

Vrei să fii la zi cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook sau Instagram.