Ce să fac dacă procrastinez, deși am o mulțime de lucruri de făcut?

Procrastinez

În ianuarie-februarie vine perioada examenelor. Profesorii spun că e indicat să ne punem să învățăm din timp, dar vin sărbătorile. Cum să mă pun eu să învăț în vacanță, în ajunul sărbătorilor? O las pentru perioada de după sărbatori, că mai este timp. Probabil această situație sună cunoscută pentru foarte multă lume. procrastinez

Procrastinarea, sau procesul de a amâna îndeplinirea unor sarcini, este un comportament comun, iar dacă devine un obicei, este greu de schimbat.

De foarte multe ori procrastinarea este un mecanism adaptativ, care are scopul de a evita anumite emoții și gânduri indezirabile. Poate avea la bază emoția de frică/anxietate sau plictiseală/neplăcere. Și eu m-am confruntat cu problema aceasta, mai ales în perioada studenției, dar uneori apare și în prezent. Doar pentru că știi mecanismul din spate nu înseamnă că acel ceva nu te poate afecta. Diploma de psiholog nu te protejează de astea. procrastinez

Primul pas pentru mine a fost să aflu motivele datorită cărora procrastinez.

Ce emoții stau în spate? Anxietate sau plictiseală? Ambele au rădăcina în copilărie, însă, din postura de adulți, este responsabilitatea noastră să le schimbăm. În cazul meu, emoția din spate a fost frica de imperfecțiune și de a face o greșeală (nu încep să învăț până nu mă simt pregătită, nu vreau să greșesc și să nu iau o notă perfectă).

Însă la alții poate fi din frica de a fi judecat (o să fiu criticată), frica de succes (sindromul impostorului-nu merit succesul), frica de standardele nerealiste proprii sau a părinților/profesorilor (dacă nu îl fac, nu pot dezamăgi pe nimeni cu performanța mea), frica de schimbare (reușita o să mă scoată din zona de confort, nu sunt pregătită), frica de responsabilitate (va fi vina mea), frica de respingere (nu o să le placă și nu mă vor accepta), frica de a nu reuși (nu o să mă descurc) sau frica de a lua o decizie greșită.procrastinez

La alții emoția din spate poate fi plictiseala.

Acești oameni pot avea idei cu totul mărețe, dar au probleme în a le implementa (nu au cunoștințele sau abilitățil necesare pentru a începe sarcina). Nu au destule detalii dar le este rușine sau sunt prea orgolioși ca să ceară ajutor. Aceștia sunt axați pe plăcerile din prezent (nu își pot amâna gratificarea pe termen mai lung, sarcina este neplăcută). Simt nevoia de adrenalină ca să performeze bine (consideră că doar sub presiune pot lucra eficient, astfel amână până la ultima 100 de metri) sau au o atitudine sfidătoare (dacă nu vreau să îl fac, nu îl fac, nu îmi spune nimeni ce să fac). Aceste persoane au un auto-control limitat și o imagine nerealistă despre cum funcționează lumea.

După ce am aflat de ce procrastinez, cum ajung să nu mai fac acest lucru?

Următorul pas a fost să îmi pun niște întrebări esențiale: Mai exact de ce îmi este frică? Ce s-ar întâmpla dacă frica mea s-ar adeveri? Ce aș putea face în cazul acesta? Care e probabilitatea ca frica mea să se adeverească? Ce dovezi am că nu m-aș descurca? Am mai întâmpinat probleme de-a lungul vieții pe care am reușit să le rezolv? Care sunt beneficiile și consecințele procrastinării? Există perfecțiune? Există persoană care nu greșește nici o dată? De ce vreau să ajung la așteptările persoanei X?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care mi le-am pus ca să înțeleg de ce procrastinez. Am realizat că acesta doar mă blochează în a ajunge la scopurile mele.

Cum am mai menționat, nu e de ajuns să înțeleg problema, trebuie să îmi dezvolt anumite obiceiuri ca să fac o schimbare. Exemple de metode practice, care pot ajuta în cazul ambelor motive de procrastinare (anxietate sau plictiseală) sunt:

  • Să îți setezi niște standarde realiste și un scop realist (e de ajuns să iau o notă bună, nu trebuie neapărat un 10);
  • Să împarți sarcina în bucăți mici (ca  durată sau din punct de vedere al complexității);
  • Să îți faci un program unde îți planifici cât timp din zi și cât de frecvent te pui să lucrezi la sarcina respectivă (să învăț zilnic 2 ore, cu nu mai mult de 10 minute pauză);
  • Îți faci un spațiu fără elemente de distracție (pui telefonul la o parte sau îl pui în modul avion); procrastinez
  • Introduci ceva plăcut în timp ce lucrezi la sarcină (asculți muzică în timp ce înveți);
  • Începi cu părțile mai complexe, mai greu de făcut (materia mai grea);
  • Te recompensezi după fiecare reușită (după ce ai învățat 2 ore faci ceva plăcut sau mănănci ceva dulce).

Cel mai important aspect însă a fost să accept că perfecțiunea nu există.

A greși este firesc, este uman și nu este sfârșitul lumii. Este o oportunitate de a învăța și a deveni mai bun. M-a ajutat mult să întreb persoane pe care le admir (sau să mă uit la/să citesc testimoniale) despre parcursul lor în viață, despre situațiile în care au greșit/au eșuat și cum au rezolvat problema. Dacă procrastinez, nu mă pot dezvolta. Însă, dacă fac ceva, poate voi greși, dar nu stagnez, învăț și mă dezvolt. Până la urmă, așa suntem făcuți încât să ne depășim propriile limite. procrastinez


Te invităm să citești și alte articole scrise de psiholog clinician, Renata Sandor.

Îți dorești să fii la curent cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook sau Instagram.