Medicina de familie se numără printre specialitățile pe care absolvenții le pot alege după susținerea examenului de rezidențiat. Acum împlinește 30 de ani de când a devenit specialitate de sine stătătoare. Este aparent tânără, dar cu fire grizonate deja. Este un semn de sindrom de îmbătrânire prematură din cauza atâtor hibe ce nu-i dau pace. Totuși, 30 de ani marchează o vârstă potrivită până la care ar fi putut explora multe. Însă, mai este loc berechet de reinventare. La celebrarea ei mă aflu și eu, proaspătă rezidentă pe medicină de familie. Încerc să înțeleg despre ce este această petrecere de la care unii se grăbesc să plece înainte de a se fi încheiat.

Medicina conține nenumărate ramuri ce pleacă dintr-o intersecție spre distincte drumuri.

Metaforic nuanțând, intersecția menționată este tocmai medicina de familie. Este zona în care se formează destul de des ambuteiaje la care, cel puțin până în prezent, nu s-au creat cele mai potrivite semafoare. Ca medic de familie ajungi să fii lovit dintr-o direcție de diversitatea cazurilor medicale pe care le ai. Din alta, ești lovit de birocrația și munca de birou. În unele cazuri, ești bombardat de o colegialitate precară printr-o etichetare, de multe ori, nedreaptă. Aglomerarea de artefacte poate fi descurajantă pentru cineva la început de drum în această profesie. Pașii făcuți ca student, nu se mai potrivesc întocmai cu cei de rezident.

Dacă în facultate ai fost printre cei care s-au simțit pe cont propriu, pregătește-te să te simți și mai mult așa acum.

Mai ales dacă ai ochit o specialitate care nu se armonizează deplin cu concepțiile colegilor. Pe lângă propriile calcule pe care și le face fiecare când alege specialitatea pe care o va urma, pentru unii apare și interesul pentru validare din partea celorlalți. Conștient sau nu, se pune tacit problema și dacă alegerea e shiny enough. E un capitol unde medicina de familie devine pentru unii o alternativă insuficientă. La o adică, o parte din cei ce optează pentru ea par a fi mai degrabă niște rebeli sau sfidători ai ideilor preconcepute ale societății medicale.

Și totuși, personal, văzându-te că alegi medicina de familie, eu nu te-aș percepe neapărat într-un mod clasic precum unii din domeniu. Aș zâmbi cald, gândindu-mă că banii sigur nu au fost printre primele criterii când te-ai dus acolo (întrucât se știe că atractivitatea salariului nu e punctul forte al medicinei de familie). O altă încântare ar fi să apară acel val de sufluri noi în branșă.

E nevoie ca de aer de medici de familie și nu doar pentru beneficiul evident al pacienților, ci și al sistemului însuși.

Mai mult, e nevoie de aceia care vor să explice constant. Cei care vor să fie medici de familie trebuie să ceară răspicat și să caute soluții, să convingă, să miște lucruri. Astfel, aniversările viitoare ale medicinei de familie vor fi mai aclamate de cei din interior. Vor fi sărbătorite cu o cuvenită considerație după un drum atât de anevoios pe care medicina oricum îl presupune.

Rămâne de văzut dacă vor veni momente semnificative de schimbare în mai bine. Sperăm că va mai fi cineva acolo să le identifice și fructifice.

Mențiune: opiniile acestui text sunt personale, neaparținând unor instituții.

Autor: Șobea Diana

Ți-a plăcut acest articol și îți dorești să citești și alte articole de-ale tinerilor? Te invităm să arunci un ochi la articolele din categoria După studenție.

Vrei să fii la curent cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook și Instagram.