Damă de treflă: „Tinerii de azi nu sunt diferiți de tinerii de ieri”

damă de treflă

Dama de Treflă este autoarea romanelor „Doar un alt miracol”, „Suflete captive”. A scris și 2 volume intitulate „Iubirea ca o lecție de viață”, „Iubiri și păcate”, trilogia „Mai presus de el” și trilogia „Axel”, niște povești excepţionale pe care toată lumea ar trebui să le citească. Iniţial, interviul cu Dama de Treflă nu a fost în planul meu, dar apoi am făcut mai multe cercetări şi am început să scriu. Postările ei de pe reţelele de socializare şi de pe blog descriu o persoană sensibilă şi într-o relaţie strânsă cu cititorii săi.

             Cum arată succesul literar pentru tine?

Succesul literar e ceva simplu pentru mine și l-am atins deja. L-am atins de la primul „ești scriitoarea mea preferată”, chiar dacă eu nu mă consider cu adevărat o scriitoare. Precum și de la primul „datorită ție am reușit să trec peste o relație toxică, să îmi dau seama că merit mai mult”, deși eu nu crezusem că ale mele cuvinte pot face asta. Nu îmi place să contorizez succesul în numere și titluri de apreciere sau orice altceva. Faptul că am reușit să ajung prin cuvinte la sufletele oamenilor constituie pentru mine adevăratul succes literar.

             Cât timp oferi scrisului?

În ultimul an, foarte mult. Am zile în care scriu 12-18 ore, dar sunt și zile în care nu scriu deloc. Nu sunt blocajele de vină, ci faptul că nu pot mereu să las într-un plan secund alte atribuții, așa că sunt nevoită să las scrisul de-o parte. Iar câteodată aștept pur și simplu anumite zile în care să mă simt într-un anumit fel ca să îmi fie mai ușor să transmit ce îmi doresc. Procesul de scriere, în cazul meu, e dependent de starea pe care o am.

 

             Ce carte ai citit şi ţi-a părut rău că ai terminat-o prea repede?

La toate cărțile lui F. Backman mi-a părut rău că am ajuns la final. Tocmai din acest motiv le-am recitit, deși nu mă mai puteau surprinde, nu mai exista acel suspans. Dincolo, în postura de cititor, nu pun atât de mare preț pe final (excepție făcând cărțile thriller sau polițiste). Îmi place să privesc cărțile ca pe niște călătorii. Destinația finală nu e la fel de importantă ca drumul parcurs.

 

Ce reprezintă pentru tine cărţile „Mai presus de el” şi „Axel”?

Mai presus de el” reprezintă primii mei pași în această lume a oamenilor care scriu. Poate au fost stângaci și în niciun caz perfecți. Sunt primii pași, datorită lor am ajuns unde sunt. Nu fac parte din acea categorie de oameni care se atașează de cărți de parcă ar fi copiii lor sau ființe vii. Da, e munca mea acolo, sunt gândurile și sentimentele mele, țin mult la ele. Cu toate astea, nu pot să le văd perfecte pentru că nu sunt și poate că tocmai asta m-a ajutat să evoluez.

Primul pas spre a deveni mai bun e să recunoști că nu ești încă suficient de bun. Nicio carte nu va egala fiorii și fericirea pe care mi le-au oferit „Mai presus de el” la publicare. „Axel” a fost o idee nebunească de moment pe care am tratat-o cu multă seriozitate pentru că mi-am dorit să transmit niște mesaje puternice. Încă experimentez. Încerc genuri noi și voi continua să abordez alte genuri până voi ști cu siguranță care mi se potrivește cel mai bine. Am scris „Axel” pentru cititorii adolescenți. Simțeam că le datorez ceva mai aproape de ei; ceva care să semene cu fiorii primei iubiri și tumultul de sentimente prin care ei trec în fiecare zi. Sper că mi-a ieșit binișor și că nu i-am dezamăgit. Damă de treflă

Ce scriitori te inspiră?

Nu știu dacă mă inspiră scriitorii în vreun fel, mă inspiră oamenii, în general. Dar sunt, cu siguranță, mulți scriitori pe care îi citesc cu drag și pe care îi admir. Damă de treflă

 

Care este procesul de creaţie când vine vorba de postările de pe reţelele de socializare?

Nu e vorba despre cine știe ce proces, cuvintele vin de la sine. Am notițe în telefon cu idei pentru postări, iar când ajung la laptop, le scriu. Din păcate, nu am postat articole noi pe blog de multă vreme. Dar anul acesta am de gând să-l repun pe picioare și să îl reinventez. Va ieși ceva frumos, promit! Am câteva idei foarte faine în legătură cu blogul.

Ai avut vreodată blocajul scriitorului? Dacă da, cum ai reuşit să îl depăşeşti?

Nu cred că am avut. Mi se întâmplă să ajung în anumite puncte în care nu știu ce s-ar potrivi mai bine, dar îmi dau un mic răgaz în care fac altceva: mă plimb prin parc, plec într-un loc nou, merg la muzeu, încerc să mă deconectez, iar când revin la scris, totul e mai clar.

 

Care este cartea favorită?

Singur pe lume este cartea copilăriei mele. Deși am citit zeci de cărți care mi-au plăcut la fel de mult sau chiar mai mult, rămâne cartea care și-a lăsat amprenta asupra mea. Am citit-o într-o perioadă în care eram foarte maleabilă.

 

Ce sfaturi ai avea pentru tinerii din ziua de azi?

Mă gândeam chiar zilele trecute că tinerii de azi nu sunt foarte diferiți de tinerii de ieri, așa cum suntem uneori tentați să credem. Gata să aruncăm cu reproșuri și comparații care mai demult ne-au fost aruncate și nouă în față și care ne-au durut sau ne-au trezit dorința de revoltă. Cred că sfaturile pe care le am pentru ei sunt cele pe care aș vrea să mi le fi oferit mie cineva în adolescență. Primul ar fi să nu facă un capăt de lume din nimic, nici dintr-un eșec, nici dintr-o despărțire, nici dintr-o iubire neîmpărtășită; cu atât mai puțin dintr-o ceartă sau o notă mică sau un examen picat, iar exemplele pot continua. Viața nu e un șir lung de reușite și întâmplări fericite. Nu e deloc.

Eșecurile, mai mari sau mai mici, nereușitele și toate acele momente care ne dor, ajung să ne „călească”, să ne maturizeze, ne învață să avem răbdare, să ne stabilim prioritățile, să ne dăm seama ce fel de oameni ne ajută să devenim.

Să nu mai pună totul la suflet, asta aș vrea să le spun în primul rând. Știu că e ușor de zis și al naibii de greu de făcut. Când simt că nu mai pot, să se îmbrace în pijamale, să dea muzica la maximum și să danseze de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Al doilea sfat ar fi să își asume toate deciziile și să cântărească bine înainte de a decide ceva. În adolescență, fie că suntem pregătiți, fie că nu, trebuie să ne alegem drumul pe care vrem să îl urmăm în viață. Responsabilitatea asta e în totalitate a fiecăruia dintre noi. Nu trebuie să faci o facultate sau să alegi o meserie pentru că asta vor părinții sau asta fac prietenii sau de acolo se câștigă bani mulți.

Fă ce crezi că îți va aduce fericire, ce crezi că vei face cu aceeași plăcere și peste 40 de ani. Decide singur și asumă-ți decizia luată. Din nou, poate părea un sfat greu de urmat sau banal pentru unii. Însă știu atâția oameni care și-ar spune același lucru dacă ar putea da timpul înapoi, încât am simțit că merită spus și aici.

– Articol scris de Cătălina Andreea


Te invităm să citești și alte interviuri.

Fii la curent cu activitatea noastră și urmărește-ne pe Facebook și pe Instagram pentru a afla mai multe despre viața de stundet.

Cărțile Damei de treflă le puteți achiziționa de pe site-ul editurii Bookzone.

Urmăriți activitatea Damei de treflă pe Facebook, Instagram și chiar și blogul ei pentru a fi la curent cu noile ei opere.