De vorbă cu un profesor

de vorbă cu un profesor

Emanuela Țiț este profesor de limba germană la Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu” și am bucuria de a realiza cu dumneaei un scurt interviu. Am ales să realizez acest interviu cu dânsa datorită felului în care își duce la bun sfârșit activitatea de profesor. La ce mă refer? Este unul dintre puținii profesori care nu vin în fața ta ca elev și doar îți predau. Cu doamna Țiț, ai ocazia de a avea și o altfel de relație, poate chiar de prietenie. Deși sunt absolventă al Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” din Oradea, nu am avut onoarea de avea ore cu dânsa. Cu toate acestea, am reușit să purtăm câteva dialoguri „de oameni mari” (cel puțin din partea mea, căci eram a 10-a la primul dialog). de vorbă cu un profesor

Antonia, în primul rând doresc să-ți mulțumesc pentru acest dialog. Fiind pentru mine un prim astfel de interviu mărturisesc că am emoții. Astfel, dacă pe alocuri nu-mi voi găsi cuvintele potrivite, apelez la înțelegerea ta, iar ulterior la cea a cititorilor. de vorbă cu un profesor
Această discuție este un prilej și de aducere-aminte pentru mine. Îmi amintesc de scurtele noastre întâlniri, dar cât de frumos reușeam noi într-o oră să purtăm diverse discuții.

Povestiți-ne puțin despre dumneavoastră: anii de formare școlară și cum ați ales Facultatea de Litere? Și cum ați ajuns, așa cum îmi spuneați la un moment dat, să faceți o pasiune pentru limba germană.

Să vorbesc despre mine e deja o provocare! În regulă. Să le luăm pe rând. Pregătirea școlară am început-o în satul în care m-am născut. În Curățele am făcut grădinița, școala primară și școala gimnazială. Liceul l-am absolvit la Colegiul Național „Samuil Vulcan” din Beiuș. Mai apoi aveam să studiez Limba și Literatura Germană, respectiv Limba și Literatura Franceză la Universitatea din Oradea. Oricum, privind puțin în urmă, pot afirma că nu am avut neapărat parte de o educație erudită în adevăratul sens al cuvântului. De ce afirm acest lucru?

Prea puțin am citit, iar biblioteca mi-a devenit „cămin” abia în al doilea an de facultate, din păcate.

Prin clasa a 11-a îmi doream să merg la poliție, dar visul s-a spulberat pe parcurs. Nu a fost să fie! Facultatea de Litere am ales-o cred și din motivul că sora mea era deja studentă a acestei facultăți. În liceu am fost la profil Engleză Intensiv. Știam puțin ce înseamnă să te ocupi de învățarea unei limbi străine. Dar abia în anul doi am început să lucrez serios și să ajung chiar să fac o pasiune pentru limba germană. Acum, trebuie să spun și că înainte să vin la facultate aveam vagi cunoștințe de germană. Cred că elevii mei de a 5-a, după un semestru de germană, știu mai multe de cât știam eu pe atunci. de vorbă cu un profesor

Am avut șansa ca în anul respectiv să fim în grupa de germană destul de mulți începători, iar cursurile erau foarte bine gândite, structurate și corelate între ele.

Profesorii de la specializarea germană ne-au și încurajat constant, eu le port acestora un respect uriaș. Din încurajările primite am prins și eu curaj și stăteam mult să lucrez. Mergeam la bibliotecă și stăteam până la ora închiderii. Sincer, mi-a părut tare rău că facultatea a durat doar 3 ani. Aș mai fi vrut măcar un an de studiu. Desigur, după studiile de licență mi-am continuat și studiile de masterat, dar am început și să lucrez. Masterul l-am absolvit la Universitatea de Vest din Timișoara. Iar în prezent, așa cum spuneai și tu, lucrez la Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu.”

Este limba germană o limbă grea? Multă lume afirmă acest lucru. Și cum se învață limba germană?

Limba germană nu este o limbă ușoară, dar are o frumusețe aparte. Pentru a învăța trebuie în primul rând să vrei. Limba germană necesită seriozitate, muncă, materiale potrivite și dorință. Subliniez: multă muncă.

De ce ați ales meseria de dascăl? Cum ați ales această școală? Vă place actualul loc de muncă?

Îmi spunea recent o prietenă, într-un anumit context, în felul următor: „trebuie să-ți accepți destinul.” Cred că, într-un fel, meseria ne alege ea, ne cheamă. Acum, trebuie și să recunosc că unul dintre jocurile preferate ale copilăriei mele a fost „ de-a școala.” Eram, firește, profesoară. Aveam și catalog. Mă amuz când îmi amintesc. Jocul meu era practic, când stau să privesc în urmă, atât de serios. de vorbă cu un profesor

 

de vorbă cu un profesor

 

Când am mers în primul an la titularizare am mers pur și simplu cu gândul să încerc, să văd dacă îmi place să predau.

Și mi-am dat seama că îmi place tare mult. Mă simțeam tare bine, nici nu realizam cum trece timpul. Așa am concluzionat că mi-aș dori să predau în continuare. Astfel, am mers din nou la examen. Școala o alegi în funcție de media pe care o ai la examenul dat. Destul de dificilă a fost pentru mine această etapă. Am întâmpinat dificultăți. Dar, ce e menit să se întâmple, în final se întâmplă. Mă consider un om norocos. Am avut șansa ca Dumnezeu să trimită în viața mea oameni deschizători de drumuri, oameni de mare calitate.

Antonia, acum tu, în calitate de absolventă a acestei școli, cred că știi prea bine cât și ce înseamnă Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” .Eu mă simt extraordinar în această școală. Înainte să vin aici am mai lucrat un singur an la Școala Gimnazială „Avram Iancu”, Oradea. Astfel, cred că nu e greșit să afirm că școala aceasta m-a format – sper eu că bine! E drept și că am știut să-mi deschid ochii. Asta, așa, ca să-mi rezerv și mie un merit. Glumesc! Știi, în viață e foarte important să recunoști acei oameni de la care să simți că te poți hrăni cu adevărat. Să recunoști acele persoane și să le iei drept model. A, și să le prețuiești! Eu cam asta am făcut. Și pot afirma, cu toată responsabilitatea, că simt o evoluție profesională de la an la an. Am primit încredere și mi s-a insuflat încredere în această școală. Ce să vreau mai mult? de vorbă cu un profesor

Pot doar să-i mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a îndreptat pașii spre această școală. Și îmi doresc doar să-mi păstrez entuziasmul, iar seriozitatea să-mi caracterizeze în continuare faptele.

Care a fost școlarizarea de care ați avut nevoie pentru a deveni profesoară?

Acum, pe lângă specializarea pe care ne-o alegem fiecare, pentru a putea ajunge la catedră trebuie să urmăm și programul de pregătire psihopedagogică. Și e bine să fie făcut acest modul pe parcursul anilor de studenție. Să știi că mulți se grăbesc să spună în timpul studenției că nu doresc să intre în învățământ. La câțiva ani, revin asupra deciziei, urmând, desigur, cursurile de formare psihopedagogică.

Care este opinia dumneavoastră despre învățământul românesc?

Din această întrebare se nasc multe alte semne de întrebare și mă tem că interviul se va transforma într-un monolog. Deloc moderat.
Așadar, am să răspund puțin mai general. Consider că în ultimii 30 de ani societatea românească s-a transformat mult. Și nu obosesc să recomand Documentarul Recorder 30 de ani de democrație. De ce? Vedem cât am evoluat ca popor. Dacă vrem să vedem, desigur! Eu cred că e în psihologia poporului român să se lamenteze. Oricine, oriunde, pe orice subiect se plânge de ceva. Cred că ar trebui să ne îndreptăm privirea mai mult și spre lucrurile pozitive, să vedem și binele și să încercăm să nu avem degetul îndreptat doar spre rău, doar să criticăm. Dar, să revenim la învățământ. Da, și sistemul de învățământ, odată cu societatea și la fel ca acesta, s-a transformat. Pe alocuri mai vizibil, pe alocuri defel. Părerea personală: mai e mult de lucru, mai sunt multe de schimbat, dar e nevoie, mai ales, de finanțare în învățământul românesc. Însă, cred că importantă nu e opinia mea despre învățământul românesc, ci mai important e ce fac eu pentru acest sistem. Opinii întâlnim peste tot, faptele ne lipsesc. de vorbă cu un profesor

 

de vorbă cu un profesor

 

În medie, cam cât timp durează până un profesor obține toate calificările necesare pentru a preda?

Cum spuneam adineaori, la finalul studiilor de licență poți deja, încă din primul an, să te înscrii la concursul de titularizare și să devii profesor. Trebuie doar să fie parcurs și modul psihopedagogic. Pentru a preda până la clasa a 10-a, inclusiv a 10-a, sunt suficiente studiile de licență. Dacă dorești să predai și la a 11-a și a 12-a atunci trebuie să urmezi studii de masterat și, implicit, să parcurgi și modulul psihopedagogic II.

Ca profesor cu ani de experiență în acest domeniu, care credeți că este cea mai dificilă parte a acestei meserii?

Am nevoie de o viață să pot răspunde la această întrebare. Plus că eu vorbesc de câțiva ani de experiență doar. Desigur, orice meserie își are ale sale părți provocatoare. Mi se pare că în profesia mea partea cea mai dificilă vine din exterior. E dureros să vezi cât de puțină atenție se oferă în țara noastră educației.

Pentru a pregăti o lecție, care este protocolul pe care trebuie să-l aveți în vedere?

Pregătirea unei lecții presupune dacă nu un plan de lecție, măcar o schiță a lecției. Astfel, știi fiecare pas pe care-l ai de urmat, ți-ai pregătit exact materialele. Desigur, faci și o analiză a clasei, astfel încât materialele să fie potrivite pentru nivelul elevilor.

De curând, dumneavoastră ați participat într-un program Erasmus pentru profesori. Ce oportunități oferă acest program pentru profesori?

Da, am avut șansa și bucuria să pot participa la o astfel de experiență. Sunt multe oportunitățile despre care putem vorbi: de la pregătirea profesională propriu-zisă, la îmbunătățirea cunoștințelor lingvistice sau contactul direct cu alți profesori, până la diversitatea culturală pe care o experimentezi. E frumos. E o experiență care merită îmbrățișată. Le transmiteam și elevilor mei, ca atunci când șansa se va ivi, să nu ezite să participe la acest program.

 

de vorbă cu un profesor

 

Care sunt criteriile prin care profesorii sunt aleși pentru a participa într-un program Erasmus?

Orice profesor, indiferent de statut, vechime sau specializare, poate să participe la cursurile finanțate prin programul Erasmus. Eventualele criterii de selecție se stabilesc la nivel de școală. Asta dacă sunt prea mulți doritori și atunci trebuie să se recurgă la o selecție. Câteva criterii ar putea fi: cunoștințele de limbă engleză; relevanța temelor propuse în cadrul activității didactice desfășurate sau implicarea în proiecte. de vorbă cu un profesor

Există aspecte pe care le-ați schimba în profesia în care activați?

Un lucru foarte important. Mi-aș dori ca profesorii să fie lăsați să-și facă meseria, să lucreze. Se cer atât de multe de la un profesor, să nu mai vorbim de când cu pandemia.

Pentru studenții care se pregătesc să devină profesori, care credeți că ar trebui să fie aspectele cele mai importante la care ar trebui să acorde atenție?

Fundamental important este să te pregătești. Completez cu un cuvânt din Aristotel: „Cine se pregătește, este deja.” Să fie ei înșiși, să-și găsească propria cale de a face lucrurile. Să fie deschiși. Meseria aceasta presupune deschidere.
Mai apoi, să fie conștienți că intră în acel sistem în care toată lumea dă cu pietre și să-și dorească cu adevărat ca ei să reprezinte o schimbare a sistemului. Să realizeze, cu toată conștiința, că ei pot modela oameni, că pot schimba, într-un final, societatea. Să-l îmbrățișeze pe a fi. Pentru a putea fi un model-modelator.


Ți-a plăcut acest articol și îți dorești să citești și alte articole de-ale tinerilor? Te invităm să arunci un ochi la articolele din categoria După studenție.

Vrei să fii la curent cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook și Instagram.

A pus bazele proiectului în 2020, la începutul pandemiei, înainte să își dea bacul. Acum, este anul 3 la jurnalism în Oradea și membru asociat în cadrul Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Iubește cafeaua, cărțile și ploile zilelor de vară.