Doliul și durerea care vine mână în mână cu acest proces

doliul

Pierderea unei persoane dragi prin moarte este un eveniment greu de digerat, însă inevitabil. Cu cât iubirea e mai mare, cu atât și durerea va  fi mai mare. Însă dacă încerci să negi durerea, asta se va transforma în suferință. Doliul este un proces psiho-biologic prin care psihicul integrează experiența și durerea pierderii. Are ca finalitate reorganizarea vieții și orientarea spre aceasta, acceptând și asimilând lipsa persoanei decedate.

Este un proces străvechi și sănătos, și de obicei durează 1-2 ani (sau 4 în cazul pierderii unui copil).

Evident că intensitatea și durata doliului depind de mai mulți factori, cum ar fi felul în care a murit (neașteptat/accident sau după o perioadă de boală), adâncimea relației, prezența sentimentelor conflictuale și/sau regretelor față de persoana respectivă, sănătatea mintală genrală, predispoziții genetice la tulburări emoționale, sistemul de suport, personalitate. Această perioadă este plină cu suișuri (liniște, acceptare) și coborâșuri (furie, tristețe, disperare, vinovăție), însă, durerea cauzată de pierderea persoanei nu va dispărea nici o dată în totalitate. Perioada de doliu apare în cazul tuturor pierderilor (materiale, relație romantică sau de prietenie, o schimbare majoră), însă intensitatea și durata diferă față de doliul cauzat de decesul cuiva.

 

doliul

 

Nu poți trece peste moartea cuiva drag, doar să înveți să trăiești cu lipsa lui.

Însă, când omul nu ajunge să prelucreze corespunzător moartea persoanei și emoțiile legate de aceasta, doliul poate deveni cronic și poate afecta negativ viața persoanei.

Astfel, ce poți să faci ca să eviți suferința?

  • nu grăbi procesul, oferă-ți timp. Vindecarea nu se întâmplă peste noapte.
  • exprimă-ți emoțiile, dă-le voie să se manifeste, chiar dacă sunt neplăcute sau foarte intense. Cu cât negi durerea mai mult, cu atât vei îngreuna procesul. Cu toate acestea, corpul își va exprima emoțiile reprimate prin boli fizice (dureri cronice, probleme digestive, insomnie), tulburări psihice (depresie, atacuri de panică, anxietate) și comportamente nesănătoase (abuz de substanțe).
  • analizează relația ta cu persoana decedată și iartă-ți greșelile făcute față de ea (și greșelile ei făcute față de tine). Vinovăția și rușinea sunt emoții care stau de multe ori la baza neprocesării pierderii, iar acestea izvoresc din regrete, față de relația cu persoana decedată („Dacă aș fi făcut mai mult..”,” Dacă nu aș fi spus..”, „Dacă relația noastră ar fi putut să fie mai bună…-cât timp încă era în viață”). O altă emoție este furia, care apare în cazul în care ai avut o relație ambivalentă cu persoana respectivă („De ce a murit înainte să pot să îi reproșez că? De ce a murit înainte să îl confrunt legat de..”.). De multe ori aceste motive sunt inconștiente, astfel este important să faci o introspecție adâncă. doliul 
  • scrie-ți într-un jurnal emoțiile și gândurile (sau exprimă-le într-un mod creativ/artistic)

  • scrie o scrisoare persoanei decedate. Citește-o cu voce tare și rupe-l/arde-l după ce ai citit-o (sau ia o poză cu ea/du-te la cimitrir și vorbește cu mormântul ei de parcă ar fi în fața ta).
  • de multe ori decesul persoanei respective afectează și situația materială/familială. Poți ajunge să amâni trăirea durerii ca să rezolvi problemele care apar după acest eveniment („Trebuie să fiu puternică pentru copii”; „Nu pot să mă plâng că trebuie să aduc un ban în casă”; „Nu vreau să par slab” etc). Deși este de înțeles, încearcă să nu amâni foarte mult trăirea emoțiilor și confruntarea cu gândurile tale, ocupă-te și de tine.
  • apelează la susținerea și ajutorul celor apropiați. Nu trebuie să faci totul singur. De multe ori oamenii ar ajuta cu drag dar nu abordează persoanele în doliu pentru că nu știu ce să le spună sau consideră că au nevoie de spațiu.
  • dacă simți că ai nevoie de ajutor profesional sau ai dori să discuți cu cineva într-un mediu sigur, fără prejudecăți, apelează la un psiholog.

  • discutați în familie despre persoana decedată, nu faceți o temă tabuu din ea. Plângeți împreună, rememorați amintiri plăcute, povestiți despre momente amuzante din viața persoanei, etc. Prin emoțiile și amintirile voastre o parte din ea rămâne vie.
  • întrunirile în familie, aniversările și sărbătorile (mai ales primele dăți) sunt momentele când durerea se va intensifica, indiferent de cât timp va trece de la moartea persoanei. Astfel este în regulă dacă ai nevoie de un pic de timp singur, devii mai sensibil sau nu simți fericire totală în momentul respectiv.

 

doliul

 

Durerea pierderii va fi mereu o parte din viața ta. Trebuie să o integrezi în povestea ta de viață și să îți continui drumul. Iubirea este un sentiment atemporal. Chiar dacă unul moare, prin prezența, emoțiile și amintirile celui rămas, relația va rămâne vie.

Apreciază momentele frumoase cu cel plecat dar și cu persoanele care încă sunt în viața ta. Spune-le cât de des poți „te iubesc”. Exprimă-ți emoțiile pozitive și negative față de ei. Nu lăsați conflictele să vă îndepărteze. Petrece mult timp cu ei. Astfel, vei avea o viață cu mai multă iubire și mai puține regrete. doliul


Te invităm să citești și alte articole scrise de psiholog clinician, Renata Sandor.

Îți dorești să fii la curent cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook sau Instagram.