Dr. Carmen Totolici: Medicina veterinară nu e doar despre animăluțe

Dr. Carmen Totolici

Facultatea de Medicină Veterinară durează 6 ani iar, la absolvire, pe diploma noastră scrie „Doctor Medic Veterinar”, pentru că avem și masterul inclus. Dar, dincolo de teoria pe care o înveți în facultate, cred că practica din timpul facultății te ajută să te dezvolți mai repede; practică pe care nu ți-o oferă facultatea atât de mult pe cât ar trebui. Eu am început să lucrez serios din anul 4 de facultate și cred că, pentru mine, asta a fost esențial. Nu aș fi ajuns unde sunt astăzi dacă nu eram la fel de dornică să învăț și să capăt experiență. Dr. Carmen Totolici

Dacă nu faci tu practică sau nu te angajezi pe timpul facultății, termini cei șase ani și constați că tot ce știi e… teorie.

Facultatea mi-a deschis drumul în carieră. Acolo a început fundația meseriei mele de Medic Veterinar. Sigur, depinde de tine ce și cât înveți. Depinde de tine cât de atent ești la cursuri și laboratoare, cât de bine te înțelegi cu profesorii, astfel încât să poți colabora cu ei ulterior. E foarte fain că, după 6 ani, practic devenim colegi de breaslă cu profesorii noștri.Dr. Carmen Totolici

Deci, dacă sunteți încă în facultate, vă sfătuiesc să vă creați cât mai multe relații în timpul acesteia, cu profesorii, cu colegii, cu oricine puteți.

Facultatea nu asigură un cabinet de practică și, dacă vrei într-adevăr să înveți, trebuie să îți găsești singur un cabinet care să „te crească”. Când eram eu studentă, în primii 3 ani, la finalul anului de studiu, plecam câte 2 săptămâni la diverse centre din țară. Mergeam pentru a observa mai bine meseria de medic veterinar, și nu doar activitatea de cabinet. Mergeam în abatoare, la ferme sau la DSV-uri, pentru că meseria de medic veterinar nu înseamnă doar câini și pisici. De fapt, un procent destul de mare dintre studenți aleg să meargă pe acest drum.

 

Dr. Carmen Totolici

 

Practica făcută la facultate mi-a creat amintiri frumoase, dar nu pot să spun că m-a ajutat să fiu un medic mai bun.

Din anul 4, am început să fac gărzi la Clinica Facultății de Medicină Veterinară din București. Gărzi de zi sau de noapte, depinde cum îți era norocul. Gărzi obligatorii pentru toți studenții anilor 4, 5 și 6. Acum, cred că s-au mai schimbat un pic lucrurile, în ultimii ani, mai ales de când a început pandemia.

Eu lucram deja la Mobile Vet din anul 4, deci nu a fost o provocare să îmi caut un cabinet la terminarea facultății. Din ce observ, sunt multe clinici veterinare în căutare de medici veterinari, tehnicieni sau asistenți. E foarte greu să găsești oamenii potriviți, dedicați, cu dorință de învățare. Să deschizi, însă, cabinet, e mai greu, mai ales în București, unde deja e competiția destul de mare. Poate în provincie e cererea mai mare și e mai ușor să deschizi ceva al tău. În același timp, în provincie, mai ales în zonele rurale, e foarte greu să practici medicina veterinară „ca la carte”.

 

Dr. Carmen Totolici

 

Oamenii nu sunt la fel de dispuși să plătească sume mai mari de bani pentru investigații, tratamente sau intervenții mai costisitoare.

În anul 6, aveam destul de multe din atribuțiile unui medic veterinar. Pentru mine, cel puțin, nu a fost o foarte mare diferență în practica din clinică, cu excepția faptului că acum răspundeam de pacienții mei. Eram direct responsabilă de bunăstarea lor. Comunicam direct cu stăpânii lor. Unii dintre ei mă cunoșteau deja și s-au bucurat pentru mine, dar nu pot spune că așteptările stăpânilor au crescut. Cât despre așteptările angajatorilor, pot spune că își doreau de la mine să evoluez, să învăț cât mai multe, mă întrebau la ce cursuri sau workshopuri aș vrea să mă duc.

Așa am ajuns să fac cursuri de ecografie abdominală, lucru pe care nu îl înveți absolut deloc în facultate, deși este o metodă de diagnostic foarte utilă și non-invazivă.

Anamneza, consultația în sine și investigațiile suplimentare conduc la un diagnostic. Anamneza e un prim pas extrem de important și presupune o discuție cu stăpânii. Ei povestesc ce au observat la animăluțul lor și motivul pentru care au ajuns la medic. Rolul meu ca medic veterinar este să obțin cât mai multe informații adevărate (pentru că, let’s face it, la doctor mulți avem tendința să mai omitem anumite aspecte), fără ca proprietarul să se simtă în vreun fel acuzat. Rolul meu e să ajut, nu să judec.Dr. Carmen Totolici

După anamneză, începe examinarea propriu-zisă a pacientului: termometrie, culoarea mucoaselor aparente, verificăm atent cavitatea bucală, palpăm limfonodurile explorabile, verificăm anumite sensibilități dureroase, zone cu leziuni, plăgi, ascultăm pacientul cu stetoscopul, verificăm anumite reflexe. Până aici, ne-am formulat o oarecare idee. Dar, de cele mai multe ori, pentru că animăluțele nu pot vorbi și pentru că nu ne pot spune ce le doare sau cum se simt, avem nevoie de investigații suplimentare, cum ar fi analizele de sânge, examen radiologic sau diverse teste rapide. Depinde de situație.

Îmi monitorizez activitatea pe Instagram din dorința de educare a proprietarilor.

Observam, și observ în continuare, câte minusuri avem la capitolul „creșterea animalelor de companie”. Ne luăm un câine pentru că e drăguț sau e la modă; sau am văzut noi în filme cât de educat e un Ciobănesc german, când de fapt habar nu avem cum să avem grijă de el și ce presupune să avem un animal de companie. Am vrut să ofer cât mai multe informații care să ajute iubitorii de animale, în special de câini și pisici. Pun foarte mare accent pe ideea de prevenție. Putem preveni foarte multe afecțiuni cu câteva măsuri de prevenție, cum ar fi vaccinarea și deparazitarea. Și voi continua pe acest drum, chiar dacă încă sunt foarte mulți oameni reticenți. Observ și o schimbare în bine. Și asta mă ajută să continui.

 

Dr. Carmen Totolici

 

Mai există cabinete care nu documentează evoluția pacienților lor? Noi documentăm absolut tot, atât în sistem digital, cât și fișele fizice.

Păstrăm toate investigațiile pacienților noștri, avem evidența vaccinărilor, deparazitărilor sau intervențiilor chirurgicale. Și se dezvoltă tot mai mult aceste platforme. Noi lucrăm cu digitail, care are aplicație atât pentru proprietar, cât și softul pentru veterinari.Dr. Carmen Totolici

Medicina veterinară nu e doar despre animăluțe, e și despre stăpânii lor.

Cred că cel mai bun sfat pe care aș putea să-l dau este să aveți răbdare cu oamenii. Încercați să fiți empatici, să le înțelegeți durerea. Dacă reușești să creezi o relație de încredere medic veterinar – proprietar, cel care are cel mai mult de câștigat este animăluțul.

Un alt sfat pe care l-aș da celor care sunt încă în liceu și vor să urmeze acest drum, este să meargă într-un cabinet veterinar și să vadă cum se desfășoară o zi acolo. Mulți au impresia că se vor juca cu animale toată ziua. Dar la veterinar vin preponderant animale bolnave, în suferință și trebuie să fii suficient de puternic pentru a trece dincolo de „mila față de animale”, ca să le poți ajuta cu adevărat.


Ți-a plăcut acest articol și îți dorești să citești și alte articole de-ale tinerilor? Te invităm să arunci un ochi la articolele din categoria După studenție.

Vrei să fii la curent cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook și Instagram.

Am 22 de ani și duc o viață obișnuită, la fel care oricare dintre noi. Pentru a-mi câștiga banii de buzunar, lucrez la o redacție din Oradea. Sunt fost student Eramus, o formă de viață dependentă de cafea, de cărți și de muzică bună. Sunt editor fondator al Asociației Jurnalul Milenial, proiectul meu de suflet. Întotdeauna am să iubesc să scriu și să citesc, dar și să explorez lumea. Orice ar fi, mereu mă gândesc că nimic nu este imposibil.