Omenirea se închină la bucăți de hârtie sau plastic, fără de care viața nu se mai poate manifesta. Înconjurați de atâtea greșeli de valori morale și de viață, ridicate la rânduri nemeritate, am ales ca atare: dacă această lume nu ne este suficientă, atunci vom găsi una nouă. Așa s-a născut E-an-na- descriere preluată de pe site-ul trupei E-an-na
Andrei O.: Sunt probabil narcisistul trupei. Cânt la multe instrumente şi în consecinţă nu am avut timp să acord niciunuia atenţie deosebită încât să-l duc la un nivel extraordinar. Pe lângă E-an-na mai cânt cu Dirty Shirt, Clouds, Daius, Prohod & Prometheic. Dar am şi nişte proiecte personale: Solomonar & Lochrian Poem.
Ovidiu B.: Probabil cel mai slab chitarist din țară, dar în continuare dornic să învăț acest instrument.
Paul B.: So, eu sunt băiatul care cară scule, face curat în sală și se plânge foarte mult de orice chestie, în aşa măsură încât aproape că a devenit o plăcere. În rest, cânt la tobe în trupa asta frumoasă și încă mă chinui să studiez instrumentul în timpul meu liber, când nu mă plâng.
Recent ați lansat EP-ul „Fascinathanatango”. De unde v-a venit inspirația de a face un album avante-tango introducând elementele tradiționale despre viață și moarte?
Andrei Oltean: Salut! Pe lângă metale şi muzică folclorică din diverse părţi ale lumii, nutresc o fascinaţie profundă pentru „nuevo tango”-ul lui Astor Piazzolla, precum şi pentru lucrările lui Stravinsky. Întotdeauna am considerat că ceea ce creează un artist e, în principiu, suma unor influenţe externe, alăturarea unor elemente care anterior nu şi-au găsit locul împreună. Cât despre conceptul liric, el se bazează în cea mai mare parte pe angoase personale şi pe viziuni proprii asupra lumii, asupra felului în care mintea noastră este (in)capabilă să traducă anumite fenomene lumeşti obiective într-un oarecare sens pe care noi îl putem interpreta.
Românul creator face cum face și se înhamă la tradiție. Tot mai multe trupe iau folclorul și-l redescoperă prin mijloace moderne. A fost greu să metamorfozați elementele într-un produs rock și inovator?
Andrei O.: Absolut deloc. Pentru noi a fost un pas firesc încă de la început, fiind ideea de bază de la care a pornit E-an-na. Muzica are tendinţa să evolueze. Iar evoluţia asta implică preluarea unor creaţii sau stiluri deja existente şi reformatarea lor. Desigur pentru mulţi oameni astfel de experimente sunt abjecte şi greu de acceptat, dar acesta e un risc asumat al actului experimental în sine, nu?
Este evident că există preconcepții greșite în ceea ce privește Metal-ul, fiind de multe ori pus pe seama unor acțiuni oculte și neortodoxe. Cum putem traduce acest tip muzical încât toată lumea să îl poată lua pentru ceea ce este și nu pentru ce ar putea însemna?
Andrei O.: Nu cred neapărat că putem. Ascultătorul nu are nici o datorie să fie de acord cu noi. Eu consider că muzica o faci, în primul rând, dintr-o dorinţă lăuntrică de a manifesta ceva anume, de a auzi o compoziţie mulată exact pe preferinţele tale. Dacă pe lângă asta, creaţia mai şi rezonează cu terţe persoane, ăsta e deja un bonus extraordinar. Dar nicidecum scopul principal al compoziţiei. Pentru mine ideea asta cu „ce ar putea însemna” e un lucru bun. Mi se pare esenţial ca arta să poată fi interpretată, să nu aibă un singur sens rigid.
Ovidiu B.: Aş spune că nu doar metalul suferă de preconcepții greșite, ci toate genurile de muzica. Poate cele de metal le vedem noi pentru că suntem judecaţi în mod direct, fără să observăm modul în care-i judecăm pe ceilalţi.
Paul B.: Cred că treaba asta cu Rock/Metal e muzica lu` Satan merge de zeci de ani, ca să aibă lumea pe ce să mai dea vina în loc să se uite la ei înşişi. Nu cred că există o metodă de tradus, ci mai degrabă să sperăm că se mai educă generațiile și nu pleacă cu preconcepțiile că un stil muzical înseamnă orice altceva decât un stil și o cale de exprimare.
E-an-na este un produs creativ și foarte divers din punct de vedere artistic explorând diferite genuri muzicale. Spre ce direcție se îndreaptă trupa în viitorul apropiat?
Andrei O.: Mă mănâncă limba să vă spun, însă nu pot momentan. Dacă totul iese cum ne-am propus, surpriza va apărea în august 2021.
Ovidiu B.: Cât mai multă explorare. Urăsc preconcepția că folclorul trebuie automat să fie legat liric cu hore, voie bună, păduri și orice alt clișeu. Artistic dacă vrem să transmitem un anumit sentiment, avem toată libertatea din lume s-o facem.
Paul B.: Nu mă lasă băieții de mai sus să dau din casă.
Criza pandemică a fost una dintre cele mai neașteptate lovituri asupra sănătății și societății în general. Cum s-au descurcat membrii trupei în această perioadă dificilă?
Andrei O.: Ne-am concentrat pe compoziţii noi, iar rezultatele încep să se vadă. De asemenea, am încercat să avem o prezenţă constantă în online. Acesta a culminat cu show-ul nostru la Wacken World Wide 2020, unde dânşii ne-au invitat. Covid-ul a trecut şi prin rândurile noastre, însă din fericire fără urmări grave, aşa că am mers înainte cum am ştiut noi mai bine.
Ovidiu B.: Poate am avut noroc că noi deja eram obișnuiti să lucrăm online la piese, dat fiind că de foarte mult timp suntem la o distanță mare unul de altul. Aș spune c-a fost o perioadă de introspecție. O perioadă în care am descoperit cât de drag ne este să experimentăm cu genuri muzicale.
Paul B.: Pentru mine a fost oribil să stăm separați, dar ne-am descurcat cum am știut mai bine. Studiu individual și sesiuni online.
Care e cea mai nebunească experiență pe care ați avut-o la un concert?
Andrei O.: În timpul concertului nu aş şti să spun. Sunt multe momente extraordinare, iar fiecare concert e unic. L-am avut pe Ovidiu în costum de dinozaur, am cântat alături de diverşi invitaţi, dar şi de public, am sărit în mulţime de la înălţimi nerecomandate… Lista e lungă şi faină.
Ovidiu B.: De la renumitul concert cu costumul de dinozaur, la un concert la care am primit un tort în forma artworkului primului album, la crowdsurfing, la urlat cu publicul până se auzea doar vocea lor pe scenă.
E-an-na este un concept muzical cu multe componente ce se mișcă pentru a realiza un produs artistic. Care sunt cele mai importante elemente în trupa voastră? E-an-na
Andrei O.: Probabil perserverenţa. Presupun că a avea o trupă e ca o relaţie: după ce treci de primele câteva luni de îndrăgostire, începi să te loveşti de realitate, să ai nevoie să gestionezi toate aspectele unei astfel de activităţi, nu doar euforia din timpul concertelor sau a lansărilor. Faptul că ne-am creat o etică de muncă, încercarea de a fi constanţi în activitate, interesul pentru a obţine o calitate cât mai satisfăcătoare a ceea ce facem- toate astea sunt elemente esenţiale.
Paul B.: Critica lui Andrei Oltean la adresa noastră clar.
Care este cea mai mare realizare în cariera voastră muzicală?
Andrei O.: Probabil faptul că am cântat la Wacken Open Air 2017 în faţa a 7000 de oameni, ocazie cu care am şi câştigat locul II la festivalul internaţional. Impresia bună pe care am făcut-o a dat roade, drept dovadă am fost invitaţi din nou anul trecut la varianta online. Îmi place să cred că avem o conexiune aparte cu publicul, iar ea dăinuie peste ani. Eu am mai cântat şi în 2019 la Wacken cu Dirty Shirt. Și de acea dată am avut oameni venind la mine şi felicitându-mă pentru activitatea cu E-an-na (tocmai scoseserăm albumul Nesfârşite). Avem oameni care îşi tatuează logo-ul sau artwork-urile noastre. Uneori primim scrisori scrise cu alfabetul nostru propriu. E un sentiment deosebit.
Paul B.: Cred că ar fi fanii pe care i-am adunat de-a lungul anilor. Faptul că mulți au rămas, și faptul că am reușit să creăm ceva cu care să rezoneze, să se identifice.
Ce fel de trupe v-au inspirat de-a lungul timpului ca artiști și de ce?
Andrei O.: Eu personal sunt foarte mare fan Arkona şi Eluveitie, trupe care m-au inspirat să o iau pe calea fluierului. Ulterior, m-au inspirat să continui cu mai multe instrumente tradiţionale. În perioada în care proiectam embrionul care urma să devină E-an-na, împreună cu Ovidiu ascultam mult Born of Osiris, Gojira, în general trupe mai grele. Între timp preferinţele noastre s-au diversificat drastic, lucru care cred că se şi reflectă în ceea ce am lansat în ultima vreme.
Ovidiu B.: Inițial inspirația era pe plan muzical, în general de la trupe mai grele, în mare parte menționate de Andrei. Ulterior, pentru mine inspirația a fost mai mult legată de alegerile unor trupe, schimbări stilistice, maturizarea peste un anumit „generic”, deși de multe ori asta a speriat fanii. Am văzut multi artiști care spuneau că preferă să facă ceva din drag în loc să păstreze o formulă deja câștigătoare sau deja apreciată de fani. Exemplu de artisti în genul acesta: Bring Me The Horizon, Architects, Falling In Reverse, Ed Sheeran.
Paul B.: La mine a fost un drum standard. De la adolescența cu Guns n Roses, GreenDay, Sum41 la metal, Megadeth, Judas Priest, Rammstein, Nightwish, Dream Theater. Ulterior am învățat să apreciez și tot ce era Pop pe vremea aia. Am fost inspirat și de toate poveștile lor de prin documentare și atunci cumva un consider că nu sunt doar o inspirație muzicală.
Ce bancuri cu Bulă știți?
Andrei O.: Ştiu doar că absolut toate bancurile pe care le spunea sora mea când era mică începeau cu „Bulă merge la şcoală…”. De atunci am rămas cu sechele când aud de Bulă.
Paul B.: Știu că aveam o carte dedicată pentru așa ceva, dar cumva nu s-a lipit nimic de mine. Eu mai mult cu stand-up-ul.
Ți-a plăcut acest interviu și îți dorești să citești și altele? Te invităm să arunci o privire la secțiunea noastră de interviuri.
