Gândurile: tipurile de interpretare și efectele lor

gândurile
Credința generală este că situațiile cu care ne confruntăm produc emoțiile și reacțiile noastre. Însă, în realitate, reacțiile noastre nu sunt cauzate de evenimente și alte persoane, ci de interpretarea subiectivă pe care le-o dăm acestora. Terapiile cognitive au fost cele care au oferit o descriere mai sistematică a acestui fenomen. Albert Ellis, fondatorul terapiei rațional-emotiv-comportamentale (REBT), a observat că evenimentul activează gânduri și credințe adânc înrădăcinate. gândurile
Gândurile la rândul lor produc emoții și comportamente care sunt sau nu adaptative.
Majoritatea comportamentelor dezadaptative sunt alimentate de emoții disfuncționale care au la bază gânduri dezadaptative, numite și gânduri iraționale. Astfel, dacă gândurile devin raționale, emoțiile și comportamentele vor deveni și ele adaptative și funcționale.
Gândurile iraționale de bază sunt cele legate de cerințe absolutiste, de exemplu „Trebuie să fiu iubit de către ceilalți.” Alternativa rațională a acestuia este „Mi-ar plăcea să fiu iubit de către ceilalți”, căci până la urmă doar pentru că eu doresc ceva, nu înseamnă că obligatoriu trebuie să fie așa cum vreau eu. La acest gând se atașează una sau mai multe dintre următoarele: intoleranță la frustrare, evaluare globală și catastrofale.
Intoleranța la frustrare este lipsa încrederii în propriile abilități de a face față problemelor: „Nu suport ca ceilalți să nu mă iubească”.
Alternativa rațională este „Deși este neplăcut, pot face față dacă nu mă iubește toată lumea.”
Evaluarea globală este de fapt o judecare a propriei persoane sau a celorlalți, și poate suna astfel: „Dacă nu mă iubesc ceilalți nu am valoare” sau „Ceilalți sunt răi pentru că nu mă iubesc”.
Alternativa rațională este acceptarea necondiționată a sinelui și a celorlalți; precum „Iubirea celorlalți nu influențează valoarea mea” sau „Faptul că unii nu mă iubesc nu îi face oameni răi, nici mie nu îmi place de toată lumea”. gândurile
Catastrofarea este exagerarea gravității evenimentelor neplăcute, cum ar fi „Dacă ceilalți nu mă iubesc este groaznic”.
Alternativa rațională este „Dacă ceilalți nu mă iubesc e rău, însă există lucruri mai rele decât asta”.
Aceste gânduri duc la crearea emoțiilor disfuncționale, iar alternativa rațională duce la emoții funcționale:
  • Anxietate – Frică
  • Furie – Enervare
  • Depresie – Tristețe
  • Vină – Părere de rău
  • Rușine – Regret
  • Suferință – Durere
Dar cum transformăm gândurile iraționale în raționale?
Un psiholog este un bun ajutor în a da mai multe detalii pentru a face acest pas eficient, deci este recomandat să apelezi la unul dacă aceste gânduri îți cauzează probleme.
Însă ceea ce poți să faci dacă situația nu e foarte problematică este să găsești gândul tău irațional și să îl analizezi în detaliu prin întrebări precum:
  • Care sunt dovezile care infirmă și afirmă gândul acesta?
  • Ce s-ar întâmpla dacă gândul ar fi adevărat? Care este cea mai rea consecință? Dar cea mai favorabilă?
  • Este logic acest gând? Se poate să exagerezi?
  • Ai trecut prin experiențe mai rele? Ești aici deci ai suportat, nu?
  • Poți să te gândești la cel mai rău eveniment ce ar putea să i se întâmple cuiva? Pe o scală de 1 la 100, problema ta unde se situează?
  • Dacă un prieten apropiat ar avea această idee, ai accepta-o ca fiind adevărată? Dacă nu, de ce o accepți în cazul tău?
  • Te ajută acest gând cu ceva? Dacă nu, atunci merită să continui te gândești la asta?

Te invităm să citești și alte articole scrise de psiholog clinician, Renata Sandor.

Îți dorești să fii la curent cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook sau Instagram.