De multe ori, rezultatele la examenele naționale sunt subiectul unui adevărat extemporal la statistică. Cerințele propuse spre rezolvare sunt un imperativ al transformării masei de elevi în două categorii rigide: admiși și respinși. Punctajul – stabilit pe bază de comparație între rata actuală de promovare și cea de anul trecut. În sfârșit, baremul de corectare – întocmit pe baza admiterii la liceu sau, după caz, facultate. Dar exact cel mai important element al dezbaterii procentuale rămâne sub semnul întrebării: dacă tinerii care au înfruntat probele examinărilor au reușit să învețe poate cel mai autentic dar al vieții: să caute și să atribuie un sens acesteia și comunității în care trăiește. leac de educație

Pregătirea pentru acest test al semnului „la sută” lipsită de învățare mecanică și înzestrată cu deziderate îi ajută pe copii? Ce ecuație lipsește din descrierea a rezultatelor examenelor de Evaluare Națională și Bacalaureat?

Îmi exprim o rezervă imensă în a oferi un răspuns afirmativ la prima interogație, nu pentru că nu aș dori. Dar, îmi dau seama de gratuitatea absolut artificială pe care aș reclama-o prin aceasta. Este firesc ca un elev care obține nota zece constant, să fie apreciat pentru efortul depus pentru un asemenea rezultat. Am fi ipocriți să nu îi acordăm aceeași atenție unui copil care obține o medie de 9.90 după același criteriu. Ne place sau nu, există posibilitatea ca și efortul acestuia să fi fost cel puțin egal cu al celui dintâi.

Totuși, într-o încercare de a părea elitiști, cădem și în această capcană. Dorința de a ierarhiza elevii după o prestație care rareori este dezbătută în public, este încă o demonstrație a faptului că suntem departe de o relație față-către-față, așa cum o închipuia filosoful Emmanuel Levinas. El oferă, deci, o bază a răspunsului pentru întrebarea a doua, pe care o vom dezvolta acum. leac de educație

Această conexiune interumană nu este o utopie.

Poate deveni o realitate concretă dacă ținem seama de criza comunicării sociale; acesta domină cel puțin din 1990 în spațiul românesc. Manifestată parcă printr-un experiment eșuat al propriilor noastre îndoieli, inter- și transdisciplinaritatea devin doar o frumusețe conceptuală în manualele de didactică. Cu excepțiile admirabile care întăresc regula, „matematicianul” se teme să încalce cu puțină modestie științifică granițele din planul-cadru pentru a-l întâlni pe „istoric”. Valabil și, așa cum ar bâjbâi în ecou Lefter Popescu al lui Caragiale, „și viceversa”; valabil și în cazul unor alte perechi ordonate de discipline pe care te invit să le descoperi din experiență.

Elevul devine astfel copilul unor părinți divorțați. Este traumatizat de refuzul fiecăruia de a deschide un dialog pertinent, adevărat și fără părtinire. Pasionat de fizică, va fi criticat pentru faptul că are o personalitate rece. Personalitate pe care nici măcar nu a avut șansa să și-o manifeste pentru a vedea dacă într-adevăr prin aceasta se caracterizează. Olimpic la filosofie, va fi perceput întotdeauna ca un om melancolic, nerealist și cu capul în nori de către semeni care fie nu știu cum se scrie numele Nietzsche; fie îl invocă fără direcție în orice discuție câtuși de puțin mai profundă. leac de educație

Soluția se află extrem de departe de rețetele rigide. Deși, acestea nu sunt propuse cu rea-intenție, soluția este în spatele programelor școlare actuale.

Pentru a ne feri copiii de încăpățânarea de a ne izola intelectual și social de disciplinele pe care întâmplarea face să nu le predăm, este necesar să eliminăm caracterul antagonic în care sunt așezate domeniile de studiu. Atât elevilor care sunt educați în acest sens, cât și profesorilor, merită și trebuie să li se asculte vocea; exersându-și siguranța sănătoasă în cunoștințele învățate, dar și tactul de a-i asculta pe ceilalți care, prin definiție, au același drept la cuvânt precum noi. A nu se citi, însă, la părelologii nefondate. leac de educație

Ruptura survenită în școală nu există doar între discipline, ci și între generații.

Pentru a-și justifica învățarea prin experiență, cele mai îndepărtate temporal de cea prezentă o va considera pe cea din urmă fără nicio șansă. Este de precizat faptulcă s-a făcut mult prea puțin pentru a construi puntea de legătură între valorile și atitudinile aflate în programele școlare. Spaima de a înțelege tinerii și de a raporta învățăturile trecutului și prezentului la contemporaneitate este accentuată prin reforme repetate, izolat consistente, lipsite de acoperire. Rata de promovabilitate la examenul de Bacalaureat a fost, în 2005, de 85,97%.

Se asigură legătura dintre generația cu acest procent uriaș și cea care susține examenele în acest an? Să schimbăm realitatea care nu ne încurajează. Construirea programelor școlare trebuie să aibe în vedere societatea din mileniul III. Tinerii nu ar mai trebui să suporte consecințele confuziei, astfel ar putea forma o comunitate autentică. Să transformăm schimbul de idei la nivel superficial în dizolvarea opoziției dintre elev și profesor și în dialogul deschis permanent dintre aceștia. Severitatea sau exigența (deci autoritatea însoțită de un set de așteptări realiste, menite să valorifice potențialul tânărului) să nu mai fie multilată prin confundarea sa cu agresivitatea și asprimea.

Dacă citești aceasta, și ai ajuns până aici, doresc să știi că acesta este doar un mod de rezolvare a ecuației relațiilor interumane autentice reflectate în școală. Îndrăznește să întrerupi cursul cotidianului și să pui întrebări. Chiar dacă nu găsești răspunsuri, să revii după ce treci prin axa timpului. S-ar putea să le regăsești într-o lumină complet nouă.