Cu toții am auzit cel puțin o dată despre zeii din mitologia egipteană, greacă sau chiar romană, însă câți dintre voi știu despre mitologia nordică? Aceasta este o colecție de credințe și mituri care au aparținut vikingilor și triburilor germanice. Persoanalitatea vikingilor, atât cea a bărbaților cât și cea a femeilor, a fost formată de credințele lor, în mare parte. Astfel, putem să  ne dăm seama care a fost motivul pentru care aceștia sunt considerați luptători înrăiți. Pentru a afla mai multe informații despre setul lor de credințe, vă invit să citiți acest articol.

Credințele mitologiei nordice sunt păstrate în asatro, religia nordică păgână recunoscută în Islanda, Danemarca, Suedia, Norvegia și în unele locuri din Spania. În Islanda s-a păstrat o tradiție orală destul de coerentă pentru a reconstitui miturile și cultul. Începând cu secolele XII-XIII s-au dezvoltat poveștile cu caracter mitico-religios numite „saga”, care vorbesc despre eroi legendari, regi și alte personaje. De la geneza și evenimentele destul de exagerate pentru zilele noastre până la viziunile nordicilor asupra lumii, mitologia nordică rămâne un set de cunoaștere a culturii acestor popoare.

Geneza:

Nașterea lumii începe cu intersectarea focului din Muspelheim cu gheața din Niflheim în abisul Ginnungagap. Apoi, veninul care picura din râurile înghețate numite Elivagar au dat viață uriașului Ymir. Aceste râuri țâșneau din prăpastia primordială, din haos. Ymir a făurit primele ființe, una dintre ele având 6 capete. Ymir s-a hrănit cu laptele vacii Audumbla, care l-a eliberat pe primul zeu: Bor. Zeul Bor a avut cu fiica unui uriaș 3 fii, care au devenit zei: Odin, Vili și Ve. Din uriași s-au născut alți oameni și zei.

Pentru a plămădi lumea, cei 3 frați ucid o mare parte dintre uriași. Printre aceștia se află și Ymir, pe care îl duc mai apoi în prăpastia primordială. Din sângele lui au făcut marea și apele, iar din carnea lui au creat pământul. Din oasele uriașului au fost obținuți munții, iar din dinții și oasele rupte s-au făcut stâncile și pietrele. Din sprâncenele lui Ymir a fost făcută o cetate de apărare împotriva uriașilor rămași. Din creier au fost făcuți norii, în timp ce din păr au rezultat fauna și vegetația.

Țeasta a fost folosită pentru a crea cerul, așadar aceasta se sprijinea pe 4 colțuri deasupra pământului. La fiecare colț a fost pus un gnom (creatură mitică de statură mică și care ducea o viață subterană): Răsărit, Apus, Miazăzi și Miazănoapte. Cei 3 zei au luat toate scânteile ce au sărit din tărâmul Muspelheim (Tărâmul de Foc) și le-au așezat în mijlocul prăpastiei pentru a lumina cerul și pământul.

Vikingii credeau că Pământul este rotund la margini, iar acolo se găsește Marea cea Adâncă, unde fiii zeului Bor au dat pământuri neamului nou de uriași pentru a locui acolo. Ceva nebunesc, nu-i așa? Astfel, în mitologia nordică conviețuiesc zeii, oamenii și uriașii.

Un alt mit este legat de copacul Yggdrasil, copacul care purta în crengile sale 9 lumi.

Acesta a fost creat de cei 3 frați zei menționați anterior. Ceva incredibil, de altfel! Acum parcă s-ar explica toate elogiile aduse naturii în poezii.

Cele 9 tărâmuri sunt: Asgard (tărâmul zeilor), Vanaheim (tărâmul zeilor naturii), Alfheim (lumea elfilor), Svartalfheim (lumea piticilor), Jotunheim (lumea de gheață), Muspelheim (lumea de foc), Helheim (lumea morților), Niflheim (o altă lume de gheață), Midgard (lumea oamenilor). 8 tărâmuri se termină cu cuvântul „heim”, care însemnă „casă”, iar Midgard se termină cu cuvântul „gard” care se traduce gard.

Copacul Yggdrasil face legătura între cele 3 niveluri cosmice: cerul, pământul și infernul. Pământul este înfățișat ca un disc plat situat între crengile copacului. Cele 9 lumi sunt situate în funcție de 3 trepte principale, astfel: prima treaptă cuprinde lumile Alfheim, Vanaheim și Asgard. Aici se află și lăcașul războinicilor care au murit eroic pe câmpul de luptă, Valhalla. A doua treaptă este formată din Jotunheim, Midgard și Svartalfheim. Ultima treaptă (cea inferioară) conține tărâmurile Muspelheim, Niflheim, Helheim și prăpastia primordială. Toate aceste tărâmuri sunt străbătute de Yggdrasil.

Lângă copac se află Fântâna Miraculoasă, unde zeul Odin și-a câștigat înțelepciunea. Apa fântânii este folosită de norne, zeițele destinului, pentru a uda copacul. Unele dintre cele mai cunoscute făpturi miraculoase aflate aici sunt vipera Nidhogg și vulturul care se luptă cu vipera pentru a proteja copacul.

Zeii:

La fel ca în orice mitologie trebuie să existe Zeul Suprem, un fel de Zeus, tatăl celorlalți zei și al omenirii. În mitologia nordică îl avem pe Odin, zeul cunoașterii, al inițierii, stăpân al cerului și al pământului, al războiului și al morții, al magiei și inspirației poetice. Odin a obținut înțelepciune supremă datorită sacrificiului la care s-a supus. Acesta s-a spânzurat timp de 9 nopți în arborele Yggdrasil, lovindu-se totodată cu o lance. Totul a fost un ritual inițiatic din urma căruia a acumulat o mare putere a lumii, cunoașterea. Odin poate să își schimbe forma, spiritul său luând înfățișarea unor animale. Acesta are o suliță numită Gungnir, care nu își greșește niciodată ținta, asemenea ciocanului lui Thor. Odin este ocrotitorul Manerbundelor, a unor creaturi ce terorizau satele oamenilor.

Este zeu al morții deoarece străbate câmpul de bătălie pentru a oferi victimele războiului valkirelor, fecioare care alegeau sufletele celor mai eroici răzbunători. Simbol al violenței, Odin călătorește înfășurat într-o mantie albastră și poartă o pălărie cu coarne ce îi ascunde chipul și singurul ochi. Deține capul lui Mimir, care vede viitorul, un inel magic și doi corbi vestiți: Hugin și Munin, adică Gândul și Memoria.

Thor este fiul lui Odin, zeul tunetului și arhetipul războinicului ideal.

Este apărătorul neobosit al zeilor Aesir și al fortăreței Asgard. El se află mai mereu în carul său pentru a lupta cu uriașii, fiind nedespărțit de ciocanul său magic, Mjolnir (Trăsnetul), capabil să niveleze munții. Deține și o centură a puterii, Megingjörð, care îi dublează puterea când o poartă. Cu toate acestea, vikingii nu își imaginau un zeu pe cer, ci simbolul acestuia.

Thor este inamicul lui Jormungandr, șarpele de mare uriaș care înconjoară Midgard, lumea oamenilor. Legenda spune că acesta era pe trei sferturi gigant deoarece tatăl său este pe jumătate gigant, iar mama sa (numită Jord, se traduce ca „Pământ”) a avut predecesori giganți.

Pe lângă rolul său de războinic, Thor juca un rol major în promovarea agriculturii și a fertilității. El binecuvânta pământurile cu ciocanul său, făcând culturile să crească. De asemenea, soția lui, Sif, are părul auriu precum holdele. Căsătoria lor a fost o hierogamie, o căsătorie divină între zeul cerului și mama pământului, comuniunea lor ducând la prosperitate.

Heimdall este zeul luminii și al lumii, fiu al lui Odin și paznic al zeilor.

Acesta protejează poarta Bifrost, singura intrare în Asgard, tărâmul zeilor, reprezentată ca un curcubeu ce lua forma unui pod. El dormea mai puțin decât păsările și putea auzi iarba care creștea pe pajiști și lâna care creștea pe oi. Heimdall păstra cornul „sunător”, Gjallarhorn, care putea fi auzit în cer, pământ și lumea de jos. Se credea că zeul va suna din corn pentru a-i chema pe zei atunci când dușmanii lor, giganții, se apropiau de tărâmul lor în ziua Ragnarokului.

Luate împreună, anumite versete din poezia norvegiană veche par să indice că Heimdall a fost considerat cândva tatăl omenirii și, probabil, a stabilit structura ierarhică a societății nordice. Alte surse din mitologie indică faptul că Heimdall era asociat cu un berbec. În timpul Ragnarokului, Heimdall și Loki se vor ucide reciproc.

Un verset notoriu enigmatic dintr-un poem vechi norvegian afirmă că hljoo-ul (cornul, auzul) lui Heimdall este ascuns sub arborele Yggdrasil. Există vreo legătură între cunoașterea lui Odin, auzul lui Heimdall și copacul Yggdrasil? Și-a sacrificat cumva Heimdall una dintre urechi pentru a obține cel mai fin auz, la fel cum și-a sacrificat Odin ochiul? Încă nu se știe care este adevărul din spatele copacului Yggdrasil.

Freya („doamna”) este zeița dragostei și a fertilității, un simbol al senzualității și una dintre cele mai bine-intenționată dintre zeițe.

Este matroana (femeie matură, respectabilă, aristocrată) recoltelor și a nașterii. Aparține familiei Vanir, fiind fiica lui Njord (Zeul Mării)  și a zeiței Skadi și sora geamănă a lui Freyr. Este mama a două fiice, Hnoss și Gersemi (ambele cuvinte se traduc ca și „comoară”).

Freya este considerată o căutătoare pasională a plăcerilor și senzațiilor, dar ea este mai mult decât atât. Ea este arhetipul volva, un practicant profesionist al seidrului, cea mai organizată formă a magiei nordice. A adus prima dată această artă zeilor, apoi oamenilor. Având în vedere expertiza sa în controlul și manipularea dorințelor, sănătății și prosperității altora, Freya este o ființă a cărei cunoștințe și putere sunt aproape fără egal.

Aceasta deține un colier fermecat numit Brisingamen, o pelerină din pene care îi permite să se transforme într-un șoim și o căruță trasă de două pisici. Se spune că are un mistreț numit Hildesvini care este, de fapt, un om îndrăgostit de ea, Ottar. O legendă arată că lacrimile ei se transformă în aur pe pământ și în ambră pe mare.

La fel ca zeițele Isis (mitologia egipteană) și Afrodita (mitologia greacă), zeița Freya a călătorit prin lume căutând un soț pierdut și plângând cu lacrimi de aur. O controversă este faptul că Freya era asociată cu Frigga, soția lui Odin și mama adoptivă a lui Thor.

Loki este zeul înșelătoriei și cel care a creat controverse printre zei deoarece și-a creat identități ale altor zei, având abilitatea de a-și schimba forma și sexul.

Acesta este cunoscut pentru faptul că încerca să înfrângă atât legile sociale, cât și pe cele naturale. El a făurit calul cu  8 picioare al lui Odin, Sleipnir, și este considerat „mamă” a acestuia.

Loki este descris ca un laș înșelător care nu se preocupă decât de plăcerile lui superficiale. El este atât de partea giganților cât și a zeilor, ajutându-i după interese. În povestea răpirii zeiței Iduna (zeița primăverii și a întineririi), Loki ajunge în mâinile unui uriaș, Thazi, care îl amenință cu moartea dacă nu o aduce pe zeiță înapoi. Loki se conformează pentru a-și salva viața. La fel, zeii îl amenință cu viața pentru Iduna. Loki se transformă într-un șoim și o aduce pe zeiță în Asgard, dar uriașul îl urmărește cu disperare sub forma unui vultur. Zeii aprind un foc în jurul cetății lor, flăcări care îl vor ucide pe Thazi. Loki și Iduna ajung în sălile zeilor. Loki vine, în cele din urmă în ajutorul zeilor doar pentru a îndrepta nenorocirea adusă de el, această temă fiind repetată în numeroase povești.

Cei mai cunoscuți copii ai lui Loki și a gigantei Angerboda, cu care a avut o aventură, sunt: lupul Fenrir, șarpele Jormungand și zeița Hel, cei care vor avea un impact asupra sfârșitului lumii în mitologia nordică. Cu o altă soție, Sigyn, Loki a avut un fiu numit Nari/ Narfi, care se traduce „cadavru”.

Din cauza plăcerilor și a crimelor lui Loki, zeii l-au închis într-o peșteră și l-au legat cu lanțuri făcute din măruntaiele fiului său, Narfi.

Un șarpe veninos stă deasupra lui, picurând otravă. Totuși, Sigyn, soția credincioasă și iubitoare, îl protejează de veninul șarpelui, așezând pe el un bol pentru a prinde lichidul. Când bolul se umple, Sigyn își părăsește soțul pentru a goli veninul. În timpul plecării soției lui, Loki se zvârcolește în agonie, iar picăturile veninoase ce cad pe trupul lui îi creează convulsii care se transformă în cutremure.

Hel, zeița morții, este fiica lui Loki și a gigantei Angerboda. Despre ea se spune că are o privire atât de întunecată și neîndurătoare încât zeii au gonit-o pe tărâmul morților, Helheim. Este descrisă ca fiind pe jumătate vie (partea superioară) și pe jumătate moartă (partea inferioară).

O poveste spune că Hel l-a înșelat pe zeul Hodr (zeu orb) să lanseze sulița de vâsc care l-a ucis pe zeul Baldur. Baldur a fost inaugurat în Helheim. Odin l-a trimis pe unul dintre fiii săi, Hermod (mesagerul zeilor), să ceară revenirea lui Baldur în țara celor vii. Hel a acceptat propunerea, dar cu condiția ca toți să plângă pentru moartea lui pentru a se dovedi faptul că era iubit. Toți cei vii l-au plâns pe Baldur, cu excepția lui Loki care era deghizat într-un uriaș. Așadar, Hel l-a ținut captiv pe Baldur până în ziua Ragnarokului. Incitant, nu?

Puterea ei era foarte mare astfel încât putea să îi provoace pe toți zeii, chiar și pe Odin! A fost numită cea mai temută dintre zeițe.

Valhalla:

Valhalla este paradisul războinicilor căzuți în luptă, „sala celor uciși”, care aparține lui Odin. Este o zonă din Asgard și o locuință temporară care pregătește sufletele războinicilor pentru lupta finală. Valhalla este descrisă ca fiind un palat splendid, unde războinicii sărbătoresc și se luptă zilnic.

Acoperișul este auriu și este făcut din scuturi și sulițe. „Sala cea mare” din Valhalla este descrisă ca fiind imensă și strălucitoare. Scaunele din pieptare înconjoară numeroasele mese de sărbătoare ale sălii. Pe rafturi sunt așezate sulițe, iar tavanele sunt împodobite cu scuturi. Se află 540 de uși pe care pot să iasă 800 de războinici în același timp. Porțile sale sunt păzite de lupi, iar vulturii zboară deasupra ei.

Morții care locuiesc în Valhalla duc o viață invidiată de orice războinic viking care aspira la aceasta. În fiecare seara, rănile lor erau vindecate, iar trupurile erau aduse la sănătatea deplină. În plus, aceștia se puteau căsători cu frumoasele valkire.

În acest paradis există animale miraculoase precum un cerb care mănâncă rădăcinile unui copac de aur, din coarnele lui curgând un lichid în izvorul magic ce se afla acolo. Alături se află capra Heidrun care mănâncă frunzele copacului magic și produce mied (băutură alcoolică) pentru războinici și mistrețul Sæhrímnir care, se spune, e preparat într-un cazan magic de bucătarul Valhallei și e consumat în fiecare seară de zei și războinici, a doua zi fiind iar întreg. Se mai găsesc doi lupi: Geri și Freki și cei doi corbi ai lui Odin.

Ragnarok:

Am menționat numele de „Ragnarok” în informațiile anterioare, dar ce este el de fapt? De ce zeii acordau atenție acestei zile și se pregăteau pentru ea?

Ragnarok este, în mitologia nordică, sfârșitul lumii și amurgul zeilor. Profeția spunea că Ragnarokul era anunțat de 3 ierni teribile și veri cu soare negru, oameni care vor ceda des vicilor. Șarpele Jomungard iese din ocean, trăgând valurile după el și inundând lumea, iar lupul Fenrir, gigant și temut, își rupe lanțurile fermecate. Cerurile se deschid, iar Surt (gigantul focului) va distruge Asgard și Midgard împreună cu alți uriași și cu morții veniți din Helheim. Odin va ieși călare pe calul cu 8 picioare pentru a se lupta cu lupul care ține o sabie în gură, în timp ce Thor se va lupta cu șarpele. Ambii vor pierde lupta. Lupul va înghiți soarele, iar pământul se va scufunda în beznă.

În acest timp, valkirele merg pe câmpul de luptă pentru a lua sufletele răboinicilor căzuți. Ceea ce este de remarcat este faptul că zeii știau că acest eveniment se va întâmpla și că ei vor fi uciși, dar destinul rămânea foarte important pentru ei, un factor pe care nicio forță nu îl putea schimba. Cu toate acestea, după luptă mai există supraviețuitori (oameni și zei) care vor popula o nouă lume.

Legat de asta, sigur ați auzit de serialul Ragnarok de pe Netflix. Când am aflat semnificația titlului, scriind acest articol, m-a intrigat mai tare să mă uit. Voi știați?

Viziuni:

Viziunea fatalistă asupra lumii a vikingilor este aceea că soarta oamenilor și a zeilor era fixată și nu putea fi schimbată. Nordicii personificau soarta în Norne, ființe mitologice feminine responsabile cu soarta zeilor și a oamenilor. În realitate, mulți tineri au plecat din Scandinavia în timpul erei vikinge pentru a deveni războinici și a fi uciși în luptă cu sabia în mână, ceea ce era o condiție pentru a ajunge în Valhalla.

Oamenii care nu mureau cu sabia în mână sau din alte cauze ajungeau în Helheim, un loc teribil asociat cu iadul. Mai mult, vikingii credeau că dacă morții nu erau îngropați după ritualurile necesare, aceștia se puteau întoarce pentru a-i bântui pe cei vii provocând distrugeri și boli (asemănători unor zombi sau strigoi). La fel, se observă prezența cifrelor 3 și 9, un simbol în majoritatea culturilor lumii. Cred că le-ați sesizat repetiția mai devreme, când vorbeam despre copiii zeilor Bor, Loki,  despre lumile din universul vikingilor și multe altele.

În concluzie, prin informațiile prezentate pe parcursul articolului și a viziunilor ne putem da seama de ce vikingii au fost atât de diferiți de alte culturi ale lumii, de legătura lor cu lupta și cu moartea. Imaginația lor părea că depășește orice limite pentru epoca în care au trăit!

Surse:

https://www.youtube.com/watch?v=6vdaR3qpFd0

https://www.youtube.com/watch?v=IJCB3ApIECs

https://www.youtube.com/watch?v=XhxmMRMrmTs

https://www.youtube.com/watch?v=a662mc2r_ZU

https://www.youtube.com/watch?v=DdSsn_SiEOY

https://www.youtube.com/watch?v=J0l831ZDweQ

https://www.youtube.com/watch?v=2nQpxnJJU9c&t=286s

https://mythologica.ro/mitologie-nordica-zeii-nordici-crearea-lumii-si-ragnarok/

Ți-a plăcut acest articol? Te invităm să citești și un alt articol din secțiunea societate.

Îți dorești să fii la curent cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook sau Instagram.