Păscăruș Andreea- Teodora: despre Facultatea de Drept din Cluj

Pentru mine, dreptul este modalitatea de a ajunge aproape de visul meu și de imaginea unei societăți fără corupție și atâtea nedreptăți. Nu pot spune că nu am vrut și eu să fiu profesoară sau prințesă când eram mică. Doar că, atunci când a trebuit să aleg ceva pentru care să mă trezesc dimineața, dreptul a ajuns pe piedestal. Sora mea a terminat Facultatea de Drept la Iași acum câțiva ani; acum termină a doua facultate, pe același domeniu… doar că în Anglia. Ea a fost și este modelul meu. Este un om perseverent, om care oricât de urâtă ar fi vremea în viața sa, mereu se va ridica și va urca atât de sus încât nici furtuna nu o va putea ajunge, deoarece soarele strălucește peste toate realizările sale.

 

Dreptul nu e doar ceea ce vedem în serial, iar viața de jurist nu e ca cea prezentată acolo.

Nu o să te plimbi prin tribunal cu o cafea și nici nu vei avea drame cu colegii; mă îndoiesc că asta va fi prioritatea ta. Dreptul înseamnă și să vezi cadavre, oameni abuzați și traumatizați, copii maltratați și bătuți. Nu e totul ca în seriale, deși poate uneori ne-am minți să spunem că e mai bine decât ceea ce vedem acolo.

În clasa a 9-a, când a trebuit să mă decid asupra a ceea ce vreau să fac pe viitor, am trecut printr-o perioadă de anxietate și spaimă. Voiam și la Drept și la Arhitectură. Astfel, atunci când a trebuit să aleg una dintre ele, mi-am făcut o listă de pro și contra. Dreptul, pentru mine, a avut cu mult mai multe pro-uri decât contra-uri, așa că m-am axat pe ideea aceasta.

 

În clasa a 11-a deja mă gândeam unde anume vreau să dau la Drept.

Erau trei facultăți pe care le aveam în vedere: facultatea de la Cluj, București și Iași. Părinții mei și-ar fi dorit să merg la Iași, pentru a fi mai aproape de casă și pentru a putea ajunge mai ușor ei la mine, în caz de nevoie. La începutul semestrului al doilea din clasa a 12-a, l-am convins pe tatăl meu că mi-aș dori să dau la Cluj. I-am prezentat toate motivele pentru care am ales Clujul și toate motivele pentru care nu aș alege să fac facultatea la Iași.

Alegerea de a face facultatea la Cluj a fost susținută de oamenii minunați pe care știam că o să-i cunosc într-un astfel de oraș. Toate evenimentele care se organizează acolo, dar piesa de rezistență a fost libertatea pe care mi-o poate oferi. Unii adolescenți încep din liceu să fie independenți, stând la cămin sau gazdă; pentru mine acest moment de descoperire a îndatoririlor unui „om mare” a fost la facultate. Ce pot spune? Nu e așa simplu cum vedem la televizor în filmele cu adolescenți care stau singuri. Noi mai trebuie și să mergem la asociație să plătim apa.

 

În semestrul al doilea al clasei a 12-a m-am apucat de învățat pentru admitere.

Aveam colegi care voiau să dea la aceeași facultate ca și mine, iar ei deja se pregăteau de la începutul ultimului an de liceu sau chiar din vara trecută. Deci eu eram cu mult în urma lor și trebuia să fac în așa fel încât să îi ajung din urmă. A fost un proces stresant, epuizant și cu multe lacrimi. Uneori mă simțeam neputincioasă și voiam să renunț, simțeam că nu o să ajung niciodată la nivelul celorlalți și că voi rămâne în urmă. Nu a fost așa. I-am luat exemplul surorii mele și am făcut ceea ce a făcut și ea. M-am dedicat întru totul scopului pe care îl aveam. Am renunțat la orice lucru care îmi distrăgea atenția într-un mod neproductiv și m-am limitat la strictul necesar. În două luni am fost la același nivel cu prietena mea, care se apucase de învățat în vara clasei a 11-a.

 

Principiul „Dacă vrei, o faci!” ar trebui folosit de mult mai multă lume când vine vorba de visul pe care îl ai.

Primul șoc pe care l-am avut a fost prima sesiune. Cred că este ceva comun pentru toți studenții. Mereu prima sesiune este cea mai intensă. Până atunci bacalaureatul este cel mai greu examen cu care dai piept și ideea ta de bază este că așa arată un examen greu. Atunci când ajungi la facultate, la începutul anului I, totul este minunat și amuzant. Îți întâlnești colegii cu care crezi că vei fi prieten timp de 4 ani. Profesorii sunt entuziasmați și îți prezintă ceea ce vei învăța.

Totul este frumos… până la sesiune. Sesiunea te trezește la realitate și îți amintește că ai făcut decizii proaste. Cursurile la care nu mergeai pentru că veneai la 4 acasă de la party? Seminarele la care nu erai atent pentru că plănuiai cafeaua de după? Toate vin ca o avalanșă peste tine și începi să regreți că nu ai prioritizat altfel lucrurile. După prima sesiune începi să vezi altfel lucrurile. Nu toți oamenii de acolo sunt alături de tine când ai nevoie, cum nici examenele vor fi luate în totalitate și, mai ales,  faptul că nu ești în filme la colegiu, ești la o facultate reală.

În ceea ce privește relația profesor-student, nu aș putea spune că profesorii nu au anumite așteptări de la tine.

Când spun așteptări mă refer la faptul că percepția lor este că studenții ar trebui să învețe la timp, în așa fel încât informațiile să nu se acumuleze deodată și în sesiune aceștia să clacheze. Dificultatea examenelor și notația aferentă reflectă destul de mult așteptările profesorilor de la studenți. Cu cât materia e mai importantă, cu atât dificultatea examenului este mai mare și așteptările cresc. E logic dacă te gândești, ceea ce înveți la Drept Penal în semestrul I te ajută să înțelegi materia de la Drept Penal în semestrul II. Mai apoi, ambele îți trebuie pentru Drept Penal Special și pentru Procedura Penală.

 

Sincer, când mă gândesc la relația dintre studenți, am în minte momentele în care am râs cu colegii de grupă și cafelele de după cursuri cu prietenii.

Este o relație de prietenie și concurență, să zic așa, pentru că la sfârșitul zilei trebuie să ne gândim că suntem într-un fel de concurs. Chiar dacă sunt prietenii tăi și i-ai ajuta cu orice, notele voastre vă plasează la taxă sau la buget, deci sunteți deja puși într-un fel de cursă pentru locurile respective. Pe parcursul anilor am observat ceva destul de rapid, studentii de la Facultatea de Drept Babes-Bolyai chiar se sustin unii pe altii si sunt dispusi să se ajute între ei. Acest aspect mă face mereu să-mi privesc colegii cu drag, știind că atunci când cineva are o întrebare sau este nedumerit, sunt oameni care îi vor sări în ajutor și chiar se vor strădui să ajute oricât de mult pot.

Revenind la situația în care ne aflăm acum, pandemia de CoronaVirus, și raportându-mă la facultate și felul cum aceasta m-a afectat pe mine, aș putea spune că psihicul și stilul meu de învățare au fost destul de afectate.

Pe parcursul pandemiei, văzând cum se înrăutățește situația și cum cazurile cresc, motivatia mea a scăzut considerabil, fiind demoralizată si, mai mereu, dezamagită că am ajuns într-o astfel de situație.

Aș putea spune că am avut noroc de câțiva factori, cum ar fi: familia, prietenul meu (Laur) și pagina mea de Instagram. Suportul primit de la familie și Laur m-a ajutat să trec peste fiecare moment când m-am simtit neputincioasă sau nesigură pe mine.

Pagina de instagram pe care o am se numește “@witchs_journal”; proiect început acum mulți ani, pe 22 iunie 2018, pe baza căruia îmi puteam împărtăși pasiunea pentru caligrafie și altora. Acum a devenit ceva mai mult; @witchs_journal a devenit o parte din rutina mea zilnică și reprezintă micul meu colț de rai. Comunitatea pe care mi-am format-o este plină de oameni minunați, care mă susțin și mă ajută să mă dezvolt. Am ajuns să colaborez cu diferite penshopuri (DeScris, SmartPen, Schneider) sau chiar librării destul de cunoscute (Carturesti).

 

Atunci când ești student la Drept lumea începe să își formeze anumite așteptări și pretenții.

Încă din anul I o să te întâlnești cu întrebări precum “Ce ar trebui să fac în situația X dacă eu am făcut Y?”, chit că tu abia ai început și abia ai învățat diferența dintre drept privat și cel public. Întotdeauna lumea va avea impresia că deja ai cunoștiințele unui jurist profesionist. Este puțin frustrant, dar aceste așteptări se diminuează cu cât înaintezi în facultate, iar dificultatea studiilor începe să se simtă. Nu o să mai existe “Cum să nu iei un examen? E ușor!” sau “Cum nu înțelegi ceva de la curs?”,

Atunci când exprimi ceea ce nu înțelegi, în același timp îi explici persoanei respective că este mai greu decât pare. Uneori chiar e dificil să înțelegi totul. Apelând la o astfel de gândire, am reușit să fac față multor conversații cu diferiți apropiați sau persoane străine care, dupa ce purtam conversația, realizau că nu e chiar atât de ușor precum au văzut ei la televizor.

 

Sfaturile pe care le-aș da celor care doresc să aplice la Facultatea de Drept de la Babes-Bolyai? sunt aceleași sfaturi pe care mi-aș fi dorit eu  să le fi primit la începutul anului:

Prima dată le-aș recomanda să învețe să-și organizeze timpul –  este un aspect foarte important pentru orice student de la orice facultate. Nu e atât de ușor să îți faci un program; este cu atât mai greu să te ții de programul respectiv, însă nu e imposibil. După ce te înveți cu el, va face parte din viața ta de zi cu zi.

Apoi aș sugera să învețe pe parcurs, oricât de dificil ar fi. Cel mai bine este să înveți pe parcursul anului și să te axezi pe fiecare parte la vremea ei. Atunci când ajungi în sesiune, o să ai pregătite informațiile, notițele și cărțile; tot ce îți mai rămâne e să înveți cât mai bine la fiecare materie pentru examen.

Breathe, Coffee, Study.

Facultatea de Drept m-a învățat multe și continuă să mă învețe zilnic; Vești bune, vești rele, fericire și lacrimi, Dreptul rămâne cea mai bună decizie pe care am luat-o în viața mea.

La facultate înveți și dreptul, dar și să fii un om drept, mai calculat și informat, mai atent la cei din jurul tău și la detaliile ce-i înconjoară.

 


Ți-a plăcut acest articol și îți dorești să citești și alte articole de-ale tinerilor? Te invităm să arunci un ochi la articolele din categoria După studenție.

Vrei să fii la curent cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook și Instagram.

A pus bazele proiectului în 2020, la începutul pandemiei, înainte să își dea bacul. Acum, este anul 3 la jurnalism în Oradea și membru asociat în cadrul Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Iubește cafeaua, cărțile și ploile zilelor de vară.