Rebeca Ungur: despre franceză și engleză la Facultatea de Litere din Oradea

Rebeca Ungur

                         Alegerea facultății Rebeca Ungur

Povestea mea despre „alesul” facultății este una foarte interesantă. Cred că, de fapt, ea debutează în clasa a doua. Atunci părinții mei au hotărât (ca orice alți părinți implicați în buna creștere și dezvoltare a odraslei) că e mai bine să iau niște ore de engleză și franceză. Întâmplarea a făcut ca profesorii mei să fie soț și soție. Domnul Eugen, un bărbat foarte serios și sobru, mi-a predat engleză din clasa a doua până în ultima zi de liceu. Cu el nu glumeam (decât rar, glume de profesor), știam o treabă: „avem de mâncat niște gramatică pe pâine și niște British accent ca desert”. Rebeca Ungur

Contrar dânsului, doamna Neli, cea mai adorabilă, caldă și bine pregătită ființă pe care am cunoscut-o, mi-a predat franceza într-un mod inedit. A apelat la jocuri, exemple de zi cu zi, cu multă blândețe, exact așa cum face o bunică cu nepoții ei. Cu dânsa purtam discuții diverse. La un moment dat, i-am mărturisit că vreau să încerc medicina și că oricum nu vreau să renunț la limbile străine. Cu o privire care îi dădeau de gol sentimentele, mi-a spus că preferă să mă vadă între oameni fericiți, nu bolnavi și necăjiți. Spunea că mi-ar sta bine între copii, adolescenți, studenți și că tot ce știu deja, plus ce urmează să aflu, ar fi păcat să nu împărtășesc cu ei. Rebeca Ungur

 

Rebeca Ungur

 

Acela a fost momentul în care am zis „Eu profesor am să fiu! Doctor? Cine știe… eventual doctor în filologie!”.

Și, da! Multe fețe au căzut când am spus „litere”, nu „medicină”, „drept” sau „informatică”. Nu regret nicio secundă alegerile. Sunt pe deplin recunoscătoare primului meu mentor că n-a încetat o clipă să mă susțină și că a crezut mereu în potențialul meu.

Prezentarea facultății pe care o fac la liceu și realitatea

Ca orice strategie de marketing bună, toate plusurile ți se prezintă pe o tavă aurită. Aceasta este presărată pe ici, pe colo cu cele mai bine alese cuvinte, de la cei mai pregătiți oameni în domeniu sau de la studenții eminenți. Ți se prezintă programul de studii ca fiind cel mai bun, evident, și cu cele mai mari avantaje în viitor.

 

Rebeca Ungur

 

Realitatea este că, pentru orice vrei să obții, trebuie să muncești tare, să tragi de tine, să citești și să faci research singur.

Trebuie și să fii conștient că niciun examen nu îl treci dacă ești doar prezent. Licența nu o poți doar cumpăra, că profesor nu devii peste noapte. Pentru a fi scriitor trebuie să îndeplinești anumite criterii, traducătorii au multe responsabilități. Ceea ce facem noi va implica munca în folosul oamenilor, iar ăsta e cel mai greu lucru din lume… și de aici visul multora se prăbușește. Rebeca Ungur

Nimic din ce pare ușor, nu e! Iar cine spune că la medicină e greu, la drept e horror… le pot spune cu mâna pe inima că și la litere este greu dacă socotești 12/13 examene într-o sesiune.

 

Rebeca Ungur

 

Admiterea la facultate

Admiterea la litere a fost pe bază de dosar ( DOSAR PLIC!). Însă am avut și un mic interviu în cele două limbi străine alese, care a fost destul de ușor, fără prea multă presiune.

Relația dintre studenți și profesori

Mă rezum la a spune că dacă îi tratezi cu respect și dai dovadă de toleranță, intenții bune și bun simț, acestea ți se întorc. Bineînțeles, nu în toate cazurile, dar, de cele mai multe ori, da.

Profesorii departamentelor Facultății de Litere sunt majoritatea tineri, plini de viață, cu idei și inițiative foarte bune. În același timp, există din partea lor și pretenții pe măsură, dar și cu intenții bune. Pot fi și duri, dar și extrem de indulgenți și toleranți, depinzând de caz.

Cum fiecare regulă are și excepțiile sale, se pot întâlni și alte tipologii de profesori – hai sa le spunem – mai rigizi. Însă, concentrarea trebuie să rămână mereu pe propriul țel și să elimini orice nu ajută la îndeplinirea acestuia.

 

Rebeca Ungur

 

Sesiunea

În general, o sesiune la litere are în medie cam 12 examene; dacă la L1 (limba 1) ai 6, cam atâtea sunt și la L2, la care se adaugă materiile de trunchi comun și opționalele. Cu aproximativ 12 examene și pagini întregi de literatură, cursuri de lingvistică ( aici intră toate categoriile: fonetică, lexicologie, sintaxă etc.), sesiunea este grea. Iar dacă am o scară de la 1 la 10, sesiunea la Litere e undeva între 8 și 9. Rebeca Ungur

Posibilități de angajare

Acest subiect e atât de controversat… Posibilitățile sunt: învățământ, freelancing (traducător, interpret, scriitor), secretar, angajat într-o companie multinațională, însoțitor de zbor etc.

Însă, important e să faci ce-ți place și s-o faci cu drag și dăruire, până la urmă, asta înseamnă o meserie.

 

Rebeca Ungur

 

Cum poți să devii membru al Consiliului Facultății de Litere?

Vreau să cred despre mine că sunt un om corect și luptător. Am niște lucruri pe care le urăsc: prefăcătoria, discriminarea și nepotismele. Mereu am încercat să le elimin, să stabilesc relații bune între tabere, să fiu pentru studenți, să fiu intermediarul și vocea acestora. Procesul în sine nu este complicat. Șansele sunt egale pentru toată lumea. Nu există criterii sau „teste” pe care trebuie să le treci. Un CV bun, o scrisoare de intenție și propria persoană sunt tot ce ai nevoie. În fiecare facultate se organizează (sau, cel puțin, ar trebui) alegeri academice, la care încurajez studenții să candideze, pentru că vocea lor contează!

 

Rebeca Ungur

 

Care sunt criteriile de a deveni redactor în cadrul Studentocrația?

Acum trei ani, după prima mea lună de facultate, o colega mai mare a venit să-mi spună că Studentocrația recrutează. Deși eram sceptică, am aplicat și iată-ne!

Recrutarea în sine a constat într-un chestionar bine conceput, iar din răspunsurile noastre, s-au făcut departajările. Am început pe parcurs să primim teme pe baza cărora să scriem. Eu am venit și cu idei noi, propuneam și abordam și altceva. Nu pot să nu menționez că băieții din spatele Studentocrația, Sorin Furdui și Roland Olah au fost și sunt de-a dreptul fără cusur. Mi-au susținut ideile, m-au încurajat, ba chiar mi-au dat încredere să postez atât pe pagina de Facebook, cât și cea de Instagram, fără să mai am intermediari. Rebeca Ungur

Practic, scriam, se verifica, postam.

Postam articole, poze pentru diferite ocazii. Pe partea de informații oficiale erau băieții care mereu postau prompt orice noutate. Cu ocazia asta le mulțumesc! Și totodată, încurajez studenții care au talent la scris, cărora le place să creeze conținut și vor să facă parte dintr-o echipă faină, la următoarele recrutări, nu ezitați!

 

Rebeca Ungur

 

Scrierea licenței 

Ai zis cumva „Licență”? Să procrastinezi în continuu și să lași lucrarea pe ultima sută de metri e cel mai trendy! Dar, nu-i sănătos deloc! Ultimul an trece cât ai zice „pește” și te trezești în vacanța de Paște că n-ai licență.

Nu pot să mă laud că mi-am început licența din timp, ba chiar și eu am tras-o de coadă muuuuult și bine.

De aceea nu recomand asta. Pentru a scrie o lucrare de licență ai nevoie de research, de concentrare, multe ore în bibliotecă, articole citite și mult mai multe ore în fața calculatorului încercând să scrii ceva. Ai zile în care scrii mult și bine. Însă, vei avea și zile în care parcă nu-ți găsești cuvintele, totul se leagă greu. De aceea, totul necesită mult mai mult timp decât oferă anul terminal. În anul terminal te zbați între practica de specialitate, cursuri, viață personală și licență. Și știți ce se întâmplă când le faci pe toate în ultimul moment? Burnout sau dezvolți multe probleme de sănătate, autoimune, pe bază de stres, așa ca mine. Rebeca Ungur

 

Rebeca Ungur

 

Îmi iau iar scara. Așa că, pe o scară de la 1 la 10, dificultatea scrierii licenței în anul terminal e 9.5. Aproape imposibilă, dar there’s hope!


– Rebeca Ungur, studentă în anul 3 la specializarea Franceză- Engleză, în cadrul Facultății de Litere din Oradea


Ți-a plăcut acest articol și îți dorești să citești și alte articole de-ale tinerilor? Te invităm să arunci un ochi la articolele din categoria Studenția în România.

Vrei să fii la curent cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook și Instagram.

A pus bazele proiectului în 2020, la începutul pandemiei, înainte să își dea bacul. Acum, este anul 3 la jurnalism în Oradea și membru asociat în cadrul Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Iubește cafeaua, cărțile și ploile zilelor de vară.