Trauma este un răspuns psihologic la o întâmplare foarte stresantă, ce reprezintă un pericol pentru viața și integritatea persoanei sau a celor dragi ei, în timpul căreia persoana resimte frică, neputință, disperare și/sau oroare intensă.
Tipurile de traumă conform modului de expunere sunt: Primar (persoana a trecut prin evenimentul respectiv), Secundar (persoana a fost martoră la venimentul respectiv), Vicariant (persoana a văzut/auzit/citit despre evenimentul traumatic) și Generațional (trauma trăită de strămoși sau de comunitate/grup minoritar este transmisă generațiilor tinere).
Tipurile de traumă conform frecvenței și duratei poate fi: Acută (trauma apare după un singur eveniment), Cronică (expunere repetată și îndelungată la același eveniment, de ex.abuz domestic) și Complexă (expunere la mai multe evenimente traumatice diferite).
Evenimentul respectiv intră în conflict cu o valoare sau o schemă cognitivă internă a persoanei despre valoarea și eficacitatea proprie, sentimentul de control al propriei persoane, siguranța și dreptatea lumii, bunătatea oamenilor și/sau încrederea în ceilalți oameni, forțând-o la o reinterpretare a acestora, proces care îi cauzează distres.
În cazul în care persoana are niște credințe foarte rigide despre aceste aspecte ale vieții, evenimentul traumatic nu poate fi asimilat corect, deci ori se va încerca evitarea și negarea ei, ori va ocupa un loc mult prea important în viața persoanei, astfel se poate dezvolta o tulburare de stres post traumatic.
Trauma, fiind o interpretare a evenimentului stresant, poate să se manifeste diferit la două persoane care au trecut prin aceeași eveniment. Vulnerabilitățile genetice, construcția mintală, istoricul de viață, starea de sănătate și de suportul social contribuie la manifestări.
Un factor important al predispoziției la tulburare este modalitatea prin care persoana își definește valoarea de sine.
Acestea sunt sociotropie accentuată (stima de sine a persoanei este dependentă de dragostea și aprobarea celorlalți), autonomie accentuată (stima de sine a persoanei este dependentă de control și de realizări personale) sau un echilibru funcțional între cele două. Astfel, primul tip va fi afectat de evenimente care afectează relațiile interpersonale/statutul social. Al doilea va fi afectat de evenimente care afectează controlul, eficacitatea și siguranța proprie, iar al treilea va reacționa mai optim la toate tipurile de traume.
Nu toată lumea va dezvolta tulburarea de stres post-traumatic. Însă, toată lumea va avea anumite reacții deranjante pentru câteva săptămâni, cum ar fi coșmaruri, flashback-uri, negare, șoc, detașare, insomnie, iritabilitate, lipsă de speranță, rușine, auto-vinovățire sau hipervigilență.
Acestea pot ține mai mult de o lună sau apar după mai multe luni/ani după evenimentul respectiv. Apar foarte des și alte probleme, cum ar fi evitarea exagerată a unor amintiri, oameni, situații care amintesc de traumă. Pot cauza o deficiență în viața de zi cu zi. Atunci e posibil să fie vorba de tulburare de stres post traumatic și este nevoie de ajutorul unui specialist. Însă, doar pentru că cineva nu dezvoltă tulburarea respectivă, nu înseamnă că evenimentul nu a avut un impact asupra persoanei. Orice eveiment care cauzează un distres emoțional trebuie luat un serios.
Trauma ta e reală, e importantă, meriți sprijin și înțelegere, atât din partea celor dragi cât și din partea unui psiholog dacă simți că singură îți este greu.
Cele mai frecvente emoții și gânduri sunt legate de vinovație, frică, lipsă de speranță sau de rușine, însă ceea ce s-a întâmplat nu este vina ta. Tu ai reacționat cât de bine ai putut în momentul respectiv și evenimentul nu te definește ca persoană. Nu ești singură, majoritatea persoanelor trec printr-un eveniment traumatic măcar o dată în viață.
Ce poți să faci ca să îți fie mai ușor să asimilezi trauma:
Încearcă să faci exerciții fizice sau o tehnică de relaxare (prezentate în articolul anterior) în situațiile în care simți emoții intense și lipsă de control.
Ca tehnicile de relaxare să funcționeze este important să le exersezi, chiar și când ești calm, ca să devină automatizate.
Spune-ți niște fraze de auto-liniștire, de ex. Mă descurc, Sunt în siguranță, Va fi bine, O să treacă.
Încearcă să te implici din nou în activități/relații sociale plăcute, pe care le-ai evitat din cauza traumei:
1.Scrie-ți o listă cu activitățile pe care ai început să le eviți.
2.Evaluează fiecare de la 0 la 10 conform greutății lor (0 deloc, 10 foarte mult).
3.Ordonează-le în ordine crescătoare.
4.Încearcă să faci activitatea care are cel mai mic scor de greutate.
5.Continuă cu următoarea activitate și urcă în sus până ls cea mai grea (nu trebuie să le faci în aceeași zi toate, ia-o încet).
Deși mulți spun că e mai bine să nu te gândești la traumă, este important să retrăiești mintal trauma cât mai des ca să treacă.
Încearcă să o scrii sau să îi povestești unei persoane de încredere. La început o să cauzeze emoții puternice,
astfel este important să fii într-un mediu sigur și să te simți pregătit. Poți începe cu detalii mai puțin stresante, însă va trebui să încerci să spui/scrii povestea de la început până la final. Cu cât o vei reciti/povesti mai des, cu atât îți vei aminti mai multe detalii și emoțiile negative se vor diminua. Cel mai indicat este să faci acest pas cu ajutorul unui profesionist.
Notează-ți gândurile și credințele față de propria persoană, de ceilalți oameni, de lumea și de evenimentul traumatic.
Ia-le pe rând și încearcă să le analizezi: Există dovadă care susține gândul? Există dovadă care infirmă gândul? Ce ai zice unui prieten dacă ar trece printr-o situație similară? Mă ajută cu ceva credința asta? Cât la sută din eveniment stătea sub controlul meu? Există altă alternativă de a gândi despre acest eveniment/gând?
Încearcă să te implici în cât mai multe activități plăcute, fii empatic și înțelegător cu tine însuți, vindecarea e un proces lent și greu deci odihnește-te când te simți obosit.
Cu trecerea traumei vei învăța să accepți că: anumite evenimente nu pot fi prezise; că îngrijorările și credințele negative nu te ajută să eviți pericolul sau să te simți mai bine; că în momentul respectiv ai făcut tot ce ai putut și că ceea ce s-a întâmplat nu e vina ta; că oamenii comit greșeli; că în situații extreme nu sunt de folos competențele noastre de zi cu zi dar asta nu afectează competența proprie în alte domenii; că majoritatea oamenilor sunt buni și binevoitori; că evenimentele traumatice nu te definesc.
©A.Clark, A. Beck (2010) Terapia cognitivă a tulburărilor de personalitate
©R.Leahy, S.Holland, L.McGinn (2012) Planuri de tratament și intervenții pentru anxietate
©NHS Inform: PTSD and CPTSD self-help guide
