Și, am reușit, sunt liber! Un film regizat de diavol
Sunt afară și sunt teafăr
Sunt liber în întuneric
E 4 dimineața și mă afund în pâcla neagră până nu voi mai vedea nimic
Doar umbre, în fața ochilor
Și, ura, pentru care nu simt nimic
Nu simt, nu simt nimic
Nu simt nimic, înlăuntru-mi negru clocotește și dă pe dinafară
Un vag sentiment că trăiesc, nu tu dragoste, ură, ci mai mult depărtare
Trăiesc dar parcă sufletu mi se-ndepărtează
Și parcă-l văd în zare, plecând cu valiza-n mână
Depărtându-se de un inamic,
Ce cândva i-a fost un bun amic
Amintiri peste amintiri îmi ocupă privirea,
Ca un oblon căzut pe pleoape, spectacolul va-ncepe curând
Iar bieții spectatori vor suferi, de la piesele cele mai bune
Și vor ști că de fapt acele amintiri, nu sunt altceva decât vise…
Sau coșmaruri, depinde cum le vezi, tu omule de rând
Eu nu le pot vedea asemenea-ți, eu le trăiesc, și mă inec de fiecare dată
Gâtul mi-e uscat, am nevoie de aer
Chiar și de puțină apă,
De la un bun samaritean sau samariteancă,
Cu o inima și-un suflet mai mari decât voi avea eu vreodată
Îți mulțumesc, dar eu trebuie să plec
Am scăpat în sfârșit și nu vreau să ratez
Acea premiere pe care-o aștept de-o viață
De data aceasta am rolul principal, dar unde-s actorii
Nu văd pe nimeni, doar eu jucând de unul singur cu fantomele gândurilor mele
Și din nou cad în vid, mă inec cu propria persoană,
Prea mult … am văzut destul … vreau să refac totul
Dar Domnul a apărut și mi-a spus, Ce păcat, ai fi avut o viață minunată (Ce păcat, ai avut o
viață minunată)
Și-a cerut scuze în genunchi și a plecat, cu lacrimi în ochii albaștrii ca cerul limpede pe uscat
Cam ăsta este finalul pe care mult l-am așteptat,
Am primit ce-am meritat, poate și ce mi-am dorit de-o viață,
Să fiu pedepsit de către cel care mi-e geamăn Un film regizat de diavol
Și să pedepsesc la rându-mi, cu dezgust față de propria persoană
Căci geamănul meu este însuși Diavolul, pe care l-am uitat
Acum miliarde de ani când eram încă frați
– Articol scris de către Gabriel Roșca
Ți-a plăcut poezia lui Gabriel? Îți recomandăm să citești și Morning coffee dates și Iarnă, chirie și nostalgie, scris de Andreea Ciobanu.
Îți dorești să fii la curent cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook sau Instagram.
