Viața de student: Anglia sau România

viața de student

Al treilea an de studenție ne prinde pe fiecare în domenii și colțuri diferite ale lumii. Totul se rezumă la decizii: decizia de a urma o facultate, decizia de a părăsi sau nu facultatea, decizia de a studia la un anume profil, decizia de a avea un anume stil de viață. Anul 3 nu va întârzia să apară și vei fi nevoit să scrii licența pe baza anumitor criterii, să lucrezi, să ai grijă de sănătatea ta mentală și, dacă ai timp,  să întreții o viață socială. viața de student

În articolul de față, două studente din anul 3 își împărtășesc experiența din două colțuri opuse ale Europei: Norina Drujescu este studentă în Anglia și Antonia Szabo este studentă în România. Marketing și Digital advertising sau Jurnalism- două profile aflate la poli opuși cu proces de absolvire aproape identic. Cum poți să faci față în țară absolvirii și cum poți să te adaptezi în altă țară aflați în rândurile de mai jos.

 

viața de student
Norina Drujescu- arhivă personală

Ce te-a dus spre specializarea digital marketing and advertising din UK?

Faptul că sunt o mică tocilară și că nu mi-a plăcut niciodată să mă plafonez. Pe o notă mai serioasă, nu m-am gândit niciodată că o să fiu acea persoană care face două facultăți. Dar am simțit că facultatea pe care am terminat-o în Galați nu mi-a satisfăcut intelectul. Când m-am înscris pe UCAS ca să îmi aleg specializările la Universitatea din Northampton am aplicat la Jurnalism și marketing. Mi-am dorit foarte mult ca studiile de la facultate să se lege de pasiunea de scris și blog. Mi-am dorit să îmi dovedesc că pot mai mult și că sunt capabilă să absorb informația indiferent de domeniul în care activez.

Care a fost cel mai dificil moment din acești trei ani de studenție?

Am avut două momente în ăștia aproape 3 ani. Când am început primul an, m-am simțit că nu aparțineam locului. Colegii mei aveau vârste cuprinse între 18-21 de ani iar eu eram cam singurul student matur la 26 de ani. Dar situația s-a remediat cu timpul când vedeam șocul colegilor mei când îmi aflau vârsta. Iar al doilea moment a fost în al doilea semestru din anul 2 de facultate. Am avut un literature review pe care nu l-am trecut pentru că am scris prea bine pe subiectul general și nu m-am axat pe cerințele eseului. Mi-am blestemat zilele pe podeaua casei. viața de student

Odată cu absolvirea facultății, care sunt oportunitățile pe care ți le oferă piața muncii?

Oportunități sunt multe, important este să le cauți din timp și să ai puțin noroc. Tutorul nostru cât și ceilalți profesori țin legătura cu alumnii și întotdeauna sugerează joburi. Poți să lucrezi în PR, copywriting, content creator, content manager, marketing assistant și lista poate continua. Important este să îți știi punctul forte pe care îl transformi într-un job. viața de student

Care sunt acele 3 momente din perioada studenției de care îți vei aminti mereu cu drag?

Am început să scriu articole în engleză la blogul facultății iar feedback-ul primit de la editori mi-a dat aripi. Am făcut parte dintr-un proiect live de VR în care am fost copywriter & am prezentat proiectul la o conferință de digital. Am făcut parte dintr-un proiect în care a trebuit să organizăm o conferință virtuală în care ne-am prezentat abordarea din marketing la oameni din diferite business-uri. Știi momentul ăla când te aștepți că oameni cu 10-15 ani experiență să te mănânce de viu?

Cum ai reușit să combini viața de adult cu viața de student și să obții note mare?

Motivația și pasiunea pentru mine sunt omniprezente probabil și în somn :)) Deși am pornit cu mentalitatea  „lasă că nu-mi trebuie note mari, ci de trecere”, totul s-a lăsat cu semestre pline de A-uri și bursă. Acum câteva săptămâni i-am zis tatălui meu cum se desfășoară anul 3 de facultate și ce tema de licența o să abordez. I-am spus că vreau să trag tare ca să iau 1:1 First Class Honours (9,50-10) ca să însumeze efortul & timpul depus în ducerea la bun sfârșit a facultății într-o țară străină. Nu cred că există o rețetă a succesului de a menține balanța între studii, viață personală și locul de muncă. Un om înțelept mi-a zis recent că așa cum îți construiești viața așa ți se așterne. Eu am ales să mă dezvolt profesional și personal într-un ritm intens căci viața este prea scurtă să nu te bucuri de oportunități.

iața de student

 

viața de student
Antonia Szabo- arhivă personală

Cum te simți în anul trei de facultate?

Amalgamul de emoții din mine este mult prea des și overwhelming pentru a numi o singură emoție. O parte din mine este fericită căci urmează să duc la bun sfârșit o altă etapă a vieții mele, cea de care sunt foarte mândră. De ce privesc înapoi cu mândrie? Căci în perioada studenției am pus bazele asociației Jurnalul Milenial, m-am dezvoltat enorm de mult și personal, am dobândit curajul de a spune ce gândesc, am fost în Grecia și am scris cât de mult am putut.

Am iubit fiecare moment din ultimii ani- exceptând sesiunea, când nu se putea vorbi cu mine. Cealaltă parte din mine se simte de parcă pierde ceva. Ciudat, nu? Mulți așteaptă să absolve o facultate, să țină diploma în mână și să „crească mare”. În cazul meu, sună foarte frumos toate acestea, dar „a fi mare” mă înspăimântă. Ce mă fac dacă eșuez? O să fiu în stare să trăiesc pe picioarele și resursele mele? Dacă îmi dezamăgesc părinții?

Care sunt lucrurile de care o să îți aduci aminte cu drag din perioada studenției?

Profesorul de istorie, garantat. Toată istoria din facultate predată de dânsul a fost fascinantă. Aproape că m-a făcut să îmi doresc să mă mut în domeniul istoriei și să renunț la jurnalism (doamna profesoară de genurile presei, dacă citiți asta vă rog să nu vă supărați pe mine). Am reușit să construiesc o relație de prietenie cu aproape toți profesorii și m-am simțit ca acasă în toți cei trei ani. Au fost alături de mine și m-au susținut exact cum o fac și părinții mei.

N-am să uit nici primele dăți în care am ieșit pe teren alături de doamna profesor de presă scrisă. Îmi tremurau genunchii de emoție când la finalul evenimentului mă trimitea să vorbesc cu unul dintre organizatori. Dacă nu erați dumneavoastră, probabil nici eu nu existam ca jurnalist.

Nu pot să nu îmi amintesc cu drag și de entuziasmul și veselia cu care mă primea domnul secretar în biroul lui pentru a treia sau a patra oară în acea zi. Îmi făcea plăcere să vă pun să îmi semnați toate adeverințele, domnule secretar.

Care sunt dificultățile de care te-ai lovit în sistemul educațional din România?

Primul lucru care mi-a atras atenția a fost faptul că dacă nu aveam profesori doritori și deschiși să mă trimită pe teren, nu aveam experiența necesară. Aș fi ținut o diplomă în mâini după cei trei ani și nu aș fi fost în stare să îmi duc munca la bun sfârșit.
Al doilea lucru, care nu neapărat are legătură cu sistemul educațional universitar sunt unii profesori. Există o zicală: „în orice grădină există și buruieni”. În acest caz, acești doi-trei profesori îmi stricaseră tot entuziasmul și cheful de învățat și de a mă dezvolta. Cu ce anume? Cu faptul că au promis una și alta au făcut. Noroc cu ceilalți profesori care au crezut în mine chiar și atunci când am spus că abandonez totul.
Al treilea lucru și cel mai deranjant a fost și este în continuare practica pedagogică. Când începi facultatea ți se dă o cerere pe care să o completezi, unde te și întreabă dacă vrei să faci modulul psihopedagogic sau nu. Cei care sunt la buget o pot face gratuit, cei care nu, au de plătit 300 de lei. Problema care a apărut în anul trei este faptul că trebuie să mergem să predăm în școli. Fiind la jurnalism ni s-a dat șansa să alegem între educația civică și istorie ca materia de predat. Ni s-a dat șansa este impropriu spus pentru că nu te întreabă nimeni ce vrei să predai. Nu consider că este o problemă că trebuie să predau, mă conformez, însă nu văd cum aș putea să predau istorie atâta timp cât nu am cunoștințele necesare.

Ce temă abordezi la proiectul de licență? De ce?

E o poveste foarte încâlcită cu licența mea. Inițial, am pornit la drum cu ideea că am să scriu despre avorturi în perioada comunistă, mai exact anii 1967-1970. Povestind cu doamna director mi-a spus că nu voi avea timp să documentez subiectul cum trebuie și să îmi caut un alt subiect. Printre zecile de idei care mi-au trecut prin cap s-a numărat și tema plagiatului, drepturile de autor în cazul jurnaliștilor, tipurile de contract, abuzurile sexuale din biserica română. Hopa, ia stai așa. Abuzurile sexuale din biserica română? Hm, sună interesant. Cum poate fi asta un subiect de licență pentru specializarea jurnalism? Așa am ajuns la decizia de a scrie despre abuzurile sexuale din Biserica Ortodoxă Română, subiect tratat în presa alternativă, de către jurnalistul Diana Oncioiu.

De ce subiectul acesta? Pentru că întotdeauna eram interesată de partea aceasta, a drepturilor omului și de justiție. Mereu am vrut să îmi las amprenta în societate și să las în spate o schimbare de durată, desigur. Cum învăț să fac asta? Inspirându-mă de la cei care deja au făcut-o. Pe Diana am cunoscut-o în cadrul facultății în primăvara anului acesta. Este printre acele persoane care cum a început să vorbească cum m-a fascinat.

ața de student

Ce vrei să te faci când o să fi mare?

Vreau să inspir oamenii să facă fapte bune înainte de orice. Abia apoi am să fiu un jurnalist care va urmări întotdeauna adevărul mai presus de orice. Vreau ca cititorii mei să nu își facă griji că nu e adevărat ce scriu pentru că nu accept să scriu falsuri doar pentru că cineva îmi impune. viața de student


Ți-a plăcut acest articol și îți dorești să citești și alte articole de-ale tinerilor? Te invităm să arunci un ochi la articolele din categoria Studenția în România.

Vrei să fii la curent cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook și Instagram.

Am 22 de ani și duc o viață obișnuită, la fel care oricare dintre noi. Pentru a-mi câștiga banii de buzunar, lucrez la o redacție din Oradea. Sunt fost student Eramus, o formă de viață dependentă de cafea, de cărți și de muzică bună. Sunt editor fondator al Asociației Jurnalul Milenial, proiectul meu de suflet. Întotdeauna am să iubesc să scriu și să citesc, dar și să explorez lumea. Orice ar fi, mereu mă gândesc că nimic nu este imposibil.