Vlad Zaha: dacă drogurile sunt interzise, răul provocat este uriaș

Vlad Zaha

Vlad Zaha este criminolog și lucrează în cadrul Universității din Manchester, ca administrator de proiect. Este specializat în politica drogurilor, unde se ocupă cu tot ceea ce ține de droguri, piețe negre, piețe legale, consumatori, instituții de control, agenții. Tânărul a absolvit Colegiul Național „Emanuil Gojdu” din Oradea în 2017. A obținut rezultate fără precedent la Universitatea din Manchester. Din acest motiv, s-a instiuit un premiu chiar cu numele lui pentru șefii de promoție, „the Vlad Zaha prize”.

De ce ai ales Universitatea din Manchester?

Am ales Universitatea din Manchester din mai multe considerente, printre care poziția în topul celor mai bune universități din lume, pe locul 30 la momentul respectiv. A avut o importanță și poziționarea în clasament a cursului de criminologie-drept fiind cel mai bun din UK. Orașul Manchester în sine este ca un centru internațional al dezvoltării și progresului, și prospectele ulterioare absolvirii, printre altele. Mi s-a părut din start cea mai bună opțiune pentru mine. Am ținut cont de dorința de a face performanță, de a studia într-un mediu care promovează și produce excelență academică. Au fost importante și preferințele mele urbanistice la momentul respectiv, am evitat megalopolisurile precum regiunea Londrei.

Cu ce se ocupă mai exact o persoană care studiază criminologia publică?

Criminologia publică se referă, în general, la aducerea în spațiul public a științei și a informațiilor academice. Cu alte cuvinte, înseamnă transmiterea și explicarea științei pe înțelesul oamenilor fără cunoștințe depline sau fără o opinie în domeniu și în subiectele respective. Astfel de acțiuni pot avea multe forme, de la a scrie articole, a filma videoclipuri, a da interviuri sau a participa la emisiuni, până la a face activism sau a intra în mediul politic.

Personal, am ales să fac asta prin YouTube, TikTok și prin consultanță politică. Abordarea criminologiei publice este absolut necesară când vorbim de orice subiecte care țin de crime sau infracționalitate. Lipsa de informații corecte poate conduce la o percepție publică distorsionată asupra realității – percepție de care profită, mai apoi, unii politicieni și unele entități din mass-media. Vlad Zaha

Un exemplu ar fi percepția că un număr crescut de imigranți ar determina creșterea numărului de atentate și incidente teroriste – narativa împinsă agresiv de unii politicieni și de unele trusturi de mass-media. În realitate, știința demonstrează foarte clar că un număr crescut de imigranți determină creșterea de atentate și incidente teroriste atribuite doar extremisului fascist și neo-fascist, de extremă dreaptă și originar din țara respectivă, și nu imigranților.

Alt exemplu ar fi ideea eronată că amplificarea numărului și bugetelor forțelor de ordine (poliție, jandarmerie) ar scădea rata infracționalității.

Din nou, este complet fals. Nu există nicio corelație între creșterea numărului de polițiști sau a bugetelor acestora și scăderea criminalității. Chiar din contră, aceste creșteri pot să amplifice problemele de infracționalitate cu care se confruntă societatea respectivă, în special în beneficiul (și nu în detrimentul) crimei organizate.

Nu în ultimul rând, faptul că interzicerea drogurilor este modalitatea corectă de control a substanțelor este una dintre cele mai mari și mai dăunătoare minciuni care încă persistă în spațiul public și politic din România. Realitatea este că tocmai interzicerea drogurilor prin modelul prohibiționist face ca substanțele să fie pe cât de periculoase și dăunătoare posibil. Vlad Zaha

Care este cea mai benefică modalitate de control a drogurilor?

Realitatea este că fiecare țară își merită problemele pe care le are cu drogurile. Spun asta pentru că nu substanțele în sine sau consumatorii sunt de învinuit pentru dezastrele provocate. Este de învinuit felul în care o țară alege să controleze drogurile. Dacă substanțele sunt interzise, răul provocat este uriaș – la fel cum ar fi și dacă substantele ar fi promovate comercial, precum alcoolul. Dacă drogurile sunt însă dezincriminate (adică posesia cantităților mici, pentru consum propriu, nu se pedepsește) sau legalizate în mod strict, atunci răul atribuit substanțelor este diminuat semnificativ.

Legalizarea strictă a drogurilor este cea mai eficientă și mai responsabilă modalitate de control.

Astfel, o țară recunoaște că nu poate opri nici consumul, nici traficul de droguri. Este de asemenea poziția generală adoptată de experți, cercetători și organizații internaționale, printre care și Comisia Globală pentru Politica Drogurilor (Global Comission on Drug Policy). Prin legalizarea strictă, fiecare substanță este reglementată legal prin mecanisme de producere, distribuire, vânzare/administrare și consum – nimic nu este lăsat la mâna crimei organizate, dar nici la mâna corporațiilor. Oamenii au oportunitatea de a ști ce consumă, de a-și putea testa substanțele, de a cere asistență – mai mult, nu mai există stigma, taboo-ul, încarcerările pentru oamenii de rând, dar nici nevoia de a recurge la piața neagră și a alimenta buzunarele crimei organizate.

Legalizarea strictă nu înseamnă că pentru cele mai periculoase droguri, precum heroina, vei putea încerca sau achiziționata heroina. Înseamnă că dacă ești dependent de heroină, statul îți oferă camere de administrare a heroinei de către personal medical, pe gratis, suport și asistență. Iar cu siguranță, legalizarea strictă nu înseamnă modele de promovare comercială precum la alcool. Nici pentru canabis nici pentru alte substanțe nu trebuie sa existe niciun fel de reclamă. Însă, pentru drogurile ușoare precum canabisul, trebuie să ai oportunitatea de a le achiziționa legal.

Totalitatea dovezilor pe care le avem sunt absolut concludente în faptul că doar prin legalizarea strictă poate o țară să lupte în mod real cu drogurile. Interzicerea dură, prin arestări, dosare penale, campanii horror de stigmatizare și demonizare vor înrăutăți situația semnificativ. Vlad Zaha

 

Vlad Zaha

 

Ar putea România să ajungă la o legalizare strictă a drogurilor în viitor?

Consensul academic în domeniu este modelul global al prohibiției substanțelor va fi majoritar abandonat în următoarele decenii. Avem deja un fenomen cvasi-global de dezincriminare a posesiei drogurilor pentru consum propriu. Criminologii numeau, încă din 2012, această diferențiere o „revoluție a dezincriminării”. Această revoluție se transformă acum în legalizarea strictă a canabisului. Tocmai acele state, în special SUA și statele vestice din Europa, care au pornit trendul interzicerii dure acum 50 de ani, sunt lideri globali în legalizare și dezincriminare.

În România, putem estima o dezincriminare a posesiei de droguri pentru consum propriu, în special cannabis, în următorii 8-12 ani. Există un trend european accelerat al dezincriminării și legalizării canabisului, și o schimbare intergeneraționala în România.

În prezent, bazat pe cel mai mare studiu realizat vreodată în România, în domeniu, de către Mihai Copăceanu, 45% dintre tinerii români cu vârste între 16-25 de ani au consumat cannabis cel puțin o dată, iar 51% doresc direct legalizarea comercială. Asta înseamnă peste 1 milion de tineri români, doar în acest interval de vârstă. Acest fapt în contextul acțiunilor zecilor de state europene care au dezincriminat posesia de cantități mici de canabis (și a altor droguri) și statelor care legalizează acum canabisul (Germania, Malta, Luxemburg). Înseamnă că ne vom îndrepta, încet, spre schimbări și în România. Vorbim în acest caz despre dezincriminarea posesiei de mici cantități de droguri pentru consum propriu, începând cu canabisul. Vlad Zaha
Pentru o legalizare strictă a canabisului și a altor droguri însă, putem estima doar în ordinul deceniilor, de la 20 de ani în sus.

Ce fel de concepții greșite ale românilor există în privința consumului de droguri?

Una dintre cele mai dăunătoare percepții eronate este cea prin care se portretizează consumatorul de droguri drept dependent, problematic, eșuat, criminal, sau alte demonizări de acest fel. Realitatea este că majoritatea tinerilor români vor intra în contact cu drogurile. Adevărul este că o parte semnificativă le vor și consuma, o dată sau de mai multe ori. Drogurile sunt, de fapt, o parte a vieții tinerilor din România – nu din ipostaza de consumatori problematici sau dependenți. Acestea sunt ca un simplu element mai prezent sau mai tranzitoriu în parcursul vieții lor.

Putem deja discuta de o normalizare culturală a consumului de droguri în rândul subculturilor tinerilor din România, în special din urbanul mare și urbanul mic. Uriașa majoritate a acestor milioane de consumatori nu vor avea vreodata probleme medicale, sociale sau penale din cauza drogurilor. Însă, pentru cei care vor avea probleme, Statul trebuie sa intervină pentru a-i ajuta, nu pentru a-i pedepsi.

O altă idee eronată prezentă în percepția publică este că prin consumarea unor droguri „ușoare” precum canabisul, s-ar face tranziția către drogurile mai periculoase, precum cocaina sau heroina – adică ideea canabisului de a fi un drog de tranziție.

În realitate, canabisul este supranumit de către cercetători drept un drog „terminus”. Uriașa majoritate a consumatorilor de canabis nu recurg la substanțe mai periculoase. Consumul rămâne coagulat în jurul canabisului.

Altă preconcepție este cea care menține faptul că prin dezincriminarea posesiei de cantități mici de droguri pentru consum propriu sau prin legalizarea strictă a drogurilor, ar crește semnificativ consumul de droguri – ceea ce este fals. Studiile ultimilor 20 de ani pe care le avem în domeniu constată că pentru cele mai periculoase droguri, precum heroina, consumul scade semnificativ, împreună cu morțile prin supradoză și infecțiile cu HIV (precum în Portugalia și Elveția). Meta-analizele la nivel global pentru dezincriminarea/legalizarea drogurilor mai ușoare demonstrează scăderi în numărul consumatorilor problematici. Aici vorbim despre acei oameni care ajung să fie dependenți, fie să aibă problemele sociale sau penale. Vlad Zaha

Cum este văzut consumul de droguri în alte țări?

În alte țări, precum Spania, Italia, Germania, Olanda, Austria, Belgia, Luxemburg, Elveția, Malta, Croația, Cehia, Slovenia și multe altele, consumul de droguri este o problemă de sănătate publică, nu o problemă de justiție penală. În multe state există corturi de testare a drogurilor la festivaluri prin care tinerii pot să meargă cu substanțele pentru a ști dacă substanțele sunt pure sau contaminate, fără a le fi confiscate. În aceste state, există informații oneste despre consumul responsabil și există suport real pentru consumatorii problematici.

Este pur și simplu o realitate agreeată complet la nivel academic și științific ca prohibiția drogurilor (interzicerea) a eșuat cu consecințe devastatoare pentru indivizii și societațile din întreaga lume, a îmbogățit crima organizată și a eșuat lamentabil în a reduce consumul și traficul de droguri. În schimb, prohibiția substanțelor le-a făcut semnificativ mai periculoase și a îndreptat forțele de ordine împotriva oamenilor de rând și a celor vulnerabili.

Există o legătură între comercializarea drogurilor și rata criminalității în societate?

Prin legalizarea strictă a drogurilor se înregistrează scăderi semnificative în rata criminalitații organizate și a daunelor asociate. Totodată, putem vorbi și despre scăderi impresionante în numărul tinerilor încarcerați și a persoanelor cu probleme penale. Este extrem de important de menționat că drogurile reprezintă principala sursă de venit a grupărilor de crimă organizată. Astfel, își finanțează mai apoi alte operațiuni ilegale, precum traficul de arme și de carne vie. Mai mult, reglementarea strictă determină rate crescute semnificativ de adresare către serviciile de sănătate publică pentru consumatorii problematici, reducând astfel șansele de orientare către posibile infracțiuni.

Există anumite metode prin care drogurile pot fi introduse în spațiile publice și comercializate? Cum am putea să ne ferim de acestea, în cazul în care nu dorim să le consumăm?

Drogurile există peste tot în jurul nostru, în special în spațiile publice, însemnând evenimente, concerte, festivaluri și alte activități. Este imposibilă oprirea substanțelor din a fi introduse și vândute în spațiile respective. Este imposibilă oprirea lor din a ajunge în închisori, de a trece granița, sau de a exista, pur și simplu, pe piața neagră. Metodele preventive se rezumă la a refuza dacă ți se oferă anumite substanțe, la a avea grijă de paharul sau recipientele din care bei și la a nu le lăsa nesupravegheate. O altă metodă de prevenție presupune să avem grijă unii de alții când suntem în oraș cu prietenii. Vlad Zaha

Toate tipurile de droguri ar trebui permise sau doar unele?

Ideea din spatele reglementării oricărei substanțe este că același drog va fi infinit mai periculos și va produce semnificativ mai mult rău daca este ilegal, decât dacă este legal. Toate drogurile ar trebui dezincriminate. Oamenii care au cantități mici de substanță pentru consum propriu nu ar trebui pedepsiți în vreun fel. Mai apoi, toate drogurile ar trebui reglementate legal într-un mod strict. Unele substanțe vor fi mai ușor de accesat (e.g. canabis), altele mult mai greu sau aproape imposibil (heroina). Pentru nicio substanță nu trebuie să se permită niciun fel de promovare comercială.

Care a fost experiența ta în studiul într-o altă țară?

M-am integrat și regăsit complet în mediul academic și social din Regatul Unit, mai ales cel din Manchester. Am fost impresionat de cultura educaționala superioară, de oportunitațile și resursele care mi-au fost puse la dispoziție. M-a surprins faptul că am putut să lucrez part-time în timpul universității fără să îmi afecteze performanțele școlare. M-a marcat și atitudinea profesorilor cu care m-am împrietenit pe viață, dar și prelucrarea potențialului cu care ajunsesem inițial.

Drept rezultate, am absolvit cu cea mai mare medie din istoria facultății de criminologie. Am acumulat 12 premii de excelență academică. A fost instituit chiar si un premiu care îmi poartă numele. Acesta a luat naștere drept recunoaștere pentru rezultatele fără precedent pe care le-am atins. Imediat după terminarea facultății m-am angajat în cadrul Universității din Manchester ca administrator de proiect, înainte de începerea masteratului la Oxford.

 

Vlad Zaha

 

Ce obiective ai pe termen lung?

Pe termen lung îmi pregătesc doctoratul la Oxford, în continuarea masteratului. Pe termen și mai lung, doresc să mă întorc în România. Vreau să reformez din temelii legislația antidrog și toate instituțiile aferente. Momentan lucrez alături de 6 parlamentari – Simina Tulbure, Andrei Lupu, Daniel Toda, Cristina Rizea, Cosmin Poteraș și Oana Cambera – la un proiect de dezincriminare a posesiei de canabis pentru consum propriu care ar trebui să ajungă în Parlament în viitorul apropiat. De asemenea, plănuiesc să continui, pe cât posibil, diseminarea științei criminologice pe canalele de YouTube și pe TikTok. Vlad Zaha


Ți-a plăcut acest interviu și îți dorești să citești și altele? Te invităm să arunci o privire la secțiunea noastră de interviuri.

Vrei să fii la zi cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook sau Instagram.

Hello! Mă numesc Antonia Vlad (sau Anya, numele meu chinezesc) și sunt studentă la Facultatea de Litere și Arte din cadrul ULB Sibiu. Îmi place să ascult muzică, să citesc, să pictez și să scriu. I'm an ornithophile și iubesc sushi-ul.