Emilian (sau Emi), are 23 de ani și este gay și non-binar.  Este o persoană timidă, tăcută, empatică, dar și destul de pesimistă și precaută cu persoanele noi. Pe la 16 ani a fost diagnosticat cu depresie și anxietate socială, cu toate că suferea de acestea de mult mai mult timp. Acestea sunt, susține el, datorate în mare parte bullying-ului din școala generală și liceu. Acestea, din păcate, pare să fie o experiență universală ale persoanelor LGBTQ+. marșul pride

A crescut într-un orașel micuț din Vrancea, dar momentan locuiește în București. A terminat liceul în Focșani pe profil filologic, iar anul trecut a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București, unde am studiat germana și engleza.

Acum este contabil pentru o bancă multinațională. Încă încearcă să se obișnuiască cu viața de adult, pe cont propriu, complet independent financiar de părinți. Întrebarea „Ce vrei să fii când vei fi mare?” l-a speriat de mic, motiv pentru care s-a focusat pe studii și s-a străduit să nu se gândească la viitor.  Nu a fost pasionat în mod special de nimic, iar lipsa de motivație și depresia și-au spus cuvântul. Într-un final, și-a găsit un job unde nu se simte discriminat și unde se poate exprima liber.

În timpul liber îi place să citească, să asculte muzică, să se uite la seriale și filme. Uneori, simte nevoia să se detașeze de lumea din jur și să evadeze într-o lume cu totul diferită.

Momentan, caută să găsească echilibrul între viața personală și muncă, și în același timp, să-și găsească fericirea în această lume stresantă și haotică.

Cum ți s-a părut evenimentul?

A fost super. O experiență pe care nu cred că o voi uita vreodată. A fost organizat foarte bine, a decurs cât se poate de lin. Nici nu am remarcat că am mers 10 kilometri pe jos. A fost o atmosferă extrem de placută, iar în orice direcție priveai, vedeai doar oameni plini de creativitate, prin tinuțele, machiajul și coafurile lor. Evenimentul acesta m-a făcut să zâmbesc cum n-am mai zâmbit de foarte mult timp. Am putut să râd și să mă emoționez, să simt iubirea din aer și să am speranțe mai bune pentru viitor.

Ce te-a motivat să participi și tu la această paradă?

Motivul principal a fost să scap de acel sentiment de singurătate, acel sentiment că nimeni nu înțelege ce simt sau prin ce trec. Am vrut să am experința și sentimentul de comunitate, să fiu înconjurat de oameni ca mine, care au trecut prin aceleași lucruri, bune și rele. Am vrut să mă simt văzut și înțeles și cred că am reușit să îndeplinesc această dorință. De fapt asta e puțin spus, pentru că mi-a depășit orice așteptări pe care le aveam. Chiar m-a făcut să nu mai am o părere atât de pesimistă legată de viitorul meu și ale persoanelor LGBTQ+ în România.

Spune-mi părerea ta despre manifestările care au avut loc la Pride: ți s-au părut deranjante pentru persoanele din jur?

Cred că manifestările noastre au fost potrivite și în limitele bunului simț pentru mesajul pe care am vrut să-l transmitem.

Nu am fost nici prea gălăgioși încât să părem agresivi sau impunători, dar nu am fost nici prea tăcuți, pentru că altfel nu am fi putut să ne atingem obiectivul. Am vrut să fim văzuți și auziți, dar mai ales să se înțeleagă că existăm, chiar și într-o țară ca România.

Nu am mărșăluit prin oraș împărtășind ură celor din jur, ci doar sentimente pozitive. Marșul a început și s-a terminat la ore care nu au deranjat orele de liniște publică. Melodiile care s-au auzit în timpul marșului nu au fost nicicum indecente.

Când întâmpinam protestatari, nu îi înjuram înapoi, ci le zâmbeam și mergeam mai departe. Desigur, au fost și întâmplări mai serioase din partea celor care protestau, precum spray-uri lacrimogene și tot felul de pancarte odioase, dar și unele mai puțin serioase, precum stropiri cu aghiazmă. Asta cred că e diferența principală dintre marșul Pride și marșul „normalității”. Noi nu suntem violenți, ci împărtășim iubire și pozitivitate, pe când mesajul lor este complet altul.

Este într-adevăr o astfel de paradă extremistă precum cred oamenii?

Nu, în niciun caz. Principalul obiectiv este să fim vizibili în societate. Lumea trebuie să realizeze că deși ne „ascundem” de obicei (pentru propria siguranță), noi suntem prezenți și facem parte din societate. Prin marșul Pride nu încercăm să convertim alte persoane sau să le schimbăm sexualitatea – acesta nu este un lucru care poate fi influențat sau schimbat. marșul pride

Suntem tot oameni, care iubim și suferim la fel. Nu suntem cu totul altă specie precum suntem portretizați în media. Suntem oameni creativi, deschiși, inteligenți, care vrem doar să ne putem trăi viața fără frica de a fi ostracizați de către societate. Ca orice alt om, vrem să fim fericiți și să ne trăim viața din plin – asta vrem să transmitem prin marșul Pride.

Pe termen lung, te-a afectat în vreun fel expunerea în spațiul public cu persoanele membre LGBTQIA+?

Da, m-a afectat într-un mod pozitiv. M-am simțit foarte confortabil și acceptat de toate persoanele din jurul meu, de la început până la final. Cred că este singurul loc de până acum în care nu m-am simțit deloc judecat. Ba în mod contrar, modul meu non-conformist în care mă prezint a fost chiar apreciat și complimentat.

Faptul că eram mii de oameni care am venit să ne apărăm drepturile și să împărtășim iubire m-a făcut să realizez că de fapt nu, nu sunt singur. Știu că sunt foarte multe persoane ca mine, care știu exact atât experințele bune cât și cele rele prin care trece o persoană queer.

În opinia ta, există vreo diferență între persoanele straight și membrii comunității LGBT?

Da, sunt de părere că este o diferență majoră. Cu toate că din foarte multe puncte de vedere suntem la fel, cred că principalul lucru care ne diferențază este modul în care ne prezentăm și ne exprimăm în societate.

Pe când o persoană straight își poate arăta afecțiunea față de partener/parteneră printr-un sărut sau o îmbrățișare, un cuplu queer nu se poate manifesta astfel. Până și dacă mergi ținându-te de mână în public ca și cuplu queer, ești în pericol de a fi atacat verbal sau fizic. Asta cred că este principala diferență. Persoanele straight nu-și fac niciodată griji atunci când își exprimă afecțiunea și se simt libere și fără prejudecăți atunci când o fac. Persoanele queer trebuie să fie mult mai precaute și chiar să-și asume reacțiile negative pe care le pot primi.

Când vine vorba de felul în care ne arătăm afecțiunea în mediul privat, nu cred că exista vreo diferență. Persoanele din comunitatea LGBTQ+ sunt la fel de iubitoare și afectuoase ca persoanele straight. Am auzit de multe ori argumentul că într-o relație queer nu poate exista iubire – lucru care este complet fals. Este doar o opinie preconcepută care nu se bazează pe vreo dovadă reală. Persoanele anti-LGBTQ încearcă să o impună pentru a convinge oamenii ca suntem incapabili de iubire sau ca într-o relație queer nu vom găsi niciodată dragoste adevarată.

Care au fost reacțiile celor care au participat la paradă?

Reactiile au fost doar pozitive. Am văzut numai zâmbete, râsete și vibe-uri plăcute. Am văzut și persoane care plângeau, emoționați de atmosfera și numărul participanților care au venit la paradă. Și eu m-am emoționat la un moment dat, când am realizat cu adevărat ce se întâmplă în jurul meu.

Crezi că a influențat într-un mod pozitiv sau negativ comunitatea?

Cu siguranță în mod pozitiv. În 2022 am fost 15.000 de persoane la paradă, pe când anul acesta am fost 25.000. Cred că asta este principala dovadă ca marșul Pride face comunitatea LGBTQ+ mai unită. Ne face să avem mai mult curaj să fim și mai vizibili când au loc evenimente precum acesta.

Desigur, parada a provocat și reacții negative din partea partidelor opuse. Totuși, cred că rezultatul final a fost unul mai mult pozitiv decât negativ. Cu cât suntem mai activi și vizibili în societate și luptăm pentru drepturile noastre, cu atât mai mult ne vom îndeplini scopul.

Consideri că ar fi cetățenii români pregătiți ca în fiecare oraș să fie organizat un astfel de eveniment?

Nu, nu cred că am ajuns încă la acest stadiu. Momentan, cred că dacă vom continua cu parada în orașele mari, este îndeajuns. Într-un oraș mai mic, nu cred că e momentul, din punct de vedere al siguranței personelor care participă la paradă și al reacției cetățenilor.

Odată ce majoritatea persoanelor din orașele mari se obișnuiesc și putem transmite mesajul în siguranță și în semi-anonimitate, atunci cred că pot fi organizate evenimente de genul. În București te poți pierde prin mulțime, ceea ce este un lucru bun. Aici mă gândesc la membrii comunității care nu și-au făcut încă coming out-ul, iar părinții și familia lor nu știu. Într-un oraș mai mic acest lucru nu prea este posibil, iar participanții pot deveni ținte directe.

Desigur, mi-aș dori să fie organizat în mai multe orașe, dar nu cred că oamenii sunt încă pregătiți să ne ofere respectul reciproc și să se abțină din atacuri homofobice. Cred că rezultatul ar fi unul mai mult negativ decat pozitiv în momentul de față.

Citește mai multe articole despre teme sociale atunci te invităm să arunci un ochi la categoria societate.

Îți dorești să fii la curent cu activitatea noastră? Te invităm să ne urmărești și pe Facebook sau Instagram.